Decembrie; echilibru antagonic.

Intre momentul in care am inchis ochii si cel in care i-am deschis, mi-am recapatat orgoliul si demnitatea, pierdute in ecoul mut al atingerii tale cuantice care vindeca).Exista o legatura in afara oricarei ratiuni logice intre gura ta si sufletul meu; haptonomie ce tradeaza mutualitatea dintre noi doi, hranindu-mi egoul cu ideea ca apartinem unul de altul, asa cum luna apartine de soare sau yin apartine de yang.Iar de vrei sa pleci si sa ma uiti aici, intre acesti patru pereti care mi-au vazut lacrimile curgand, buzele zambind, sarutand, tipand sau frematand, mainile iubind sau trantind, scene dintr-o drama a unui regizor prost, poti pleca fara a sovai, caci jumatate din tine ramane cu mine, iar jumatate din mine se duce odata cu tine, chinuindu-te si asigurandu-se ca nu vei avea vreodata liniste fara proprietara sufletului topit pe care l-ai sorbit si pe urma l-ai contopit cu un fum de tigara, imprastiindu-se astfel in tot corpul tau, ca o otrava cadentata cu care esti condamnat sa traiesti pentru eternitate.Eu.Eu sunt arsenicul tau.Ti-ai inchipuit ca daca ma ranesti si ma faci sa sufar, ma si distrugi, inchizand astfel totul meu in buzunarul tau, insa visele mele sfaramate s-au revarsat in fiinta ta, lasandu-ma pustie si lipsita de orice emotie umana, iar pe tine, inecat in tot ceea ce mi-ai rapit.Numai impreuna putem supravietui, caci echilibrul nu il putem crea decat daca stam unul langa celalalt, uniti mereu, noi doi, un intreg ce simbolizeaza sacrificiul sublim al armoniei in iubire, un inger si un demon conectati la aceeasi aripa.Suntem atat de diferiti si totusi atat de asemanatori.Ne parazitam reciproc, pana cand negativul echivaleaza cu pozitivul, corpurile noastre se unesc intr-un uragan al endorfinelor, iar buzele danseaza un tango perfect, acompaniat de glasul mainilor ce urca si coboara sacadat treptele placerii, explorand astfel taramul extazului.
S-a lasat apusul.Iarasi m-ai calcat in picioare, dar de data asta nu am ramas doar eu, un spirit solitar in noapte.Am murit amandoi odata cu soarele.
Tic tac.Mi-a nins plumb pe pleope.

Film prost.

In ce film prost am ajuns sa joc.Tu esti acum cu o alta, dar imi spui ca ma iubesti, ca pentru ea nu simti nimic si o faci pe ranitul si pe gelosul doar pentru ca altii isi doresc din rasputeri sa aiba ceea ce tu ai putea obtine cu usurinta daca ai deschide larg ochii si te-ai trezi la realitate; ceea ce tu nu apreciezi. Stii prea bine ca nu dau doi bani dpdv sentimental pe niciunul din toti tipii aia, insa cum leul judeca mereu dupa propria lui conditie, vezi flirturi unde nu exista.Ai tu senzatia ca le fac ochi dulci tuturor si fierbe sangele in tine numai cand iti imaginezi cum ma strange altul in brate, doar pentru ca piatra din pieptul tau careia ii spui inima e atat de mare incat se poate impartii tuturor femeilor de care te simti atras.Vorbesti atat de usor despre iubire.De unde sa ai tu habar ce inseamna si c epresupune verbul a iubi?Nu poti iubi doua persoane in acelasi timp.Mereu pentru una dintre ele vei simti doar pasiune sau afectiune.Atunci cand nutresti acest sentiment, o faci pentru aceeasi femeie, intr-un milion de moduri diferite, nu cum faci tu, pentru un milion de femei in acelasi mod.De iubit, iubesc eu.Eu, care iti ascult zilnic tampeniile si conceptiile aberante despre viata si desi imi vine sa imi smulg parul din cap, iar pe tine sa te omor, inghit in sec, ma calmez si imi pastrez opiniile pentru mine, afisand un zambet mut sau o expresie indiferenta.Eu, care inca mai sunt aici sa te ajut si sa te sustin, desi m-ai tratat ca pe o carpa, mi-ai calcat orgoliul in picioare si m-ai facut de atatea ori sa plang de nervi.Am jurat de o mie de ori ca s-a terminat.Ca de maine te dau naibii si nu mai raspund provocarilor tale ieftine.Dar faci ce faci si la sfarsitul zilei adormi tot in locul unde ti-ai sapat adapostul, in inima mea credula si sfaramata, care tremura numai la atingerea degetelor sau la ecoul cuvintelor tale.Te iubesc.Chiar daca nu meriti.De ce?Pentru ca nu te pot avea, asta e adevarul.Ceea ce nu pot obtine, ma ambitioneaza inzecit.Pentru ca toate diminetile de agonie au meritat noptilor de extaz.Pentru ca fie chiar si pentru cateva minute, cand sunt cu tine simt ca apartin de cineva, ca nu sunt singura.Pentru felul in care ma privesti cand dorm, cand te mangai, cand te sarut pe frunte, cand ma vezi suparata sau in bratele altcuiva.Momentele alea sunt memorabile.Un simt al posesiunii mai dezvoltat nu poti intalni la nimeni si stiu ca atunci ma doresti cel mai mult.Pentru felul in care recunosti cu lacrimi in ochi ca ma iubesti si ca fara mine ai fi zero, dupa care eu incep sa rad fara a crede o iota din ce imi spui, iar in final ma implori sa fiu serioasa, luandu-mi mainile intr-ale tale.Pentru ca chiar si atunci cand nu vorbim o luna, tot la mine apelezi daca ai o problema sau daca ai nevoie de un sfat; pentru ca ai incredere in mine si stii ca nu te-as dezamagi niciodata in felul in care tu ai facut-o de atatea ori.Pentru ca desi avematat de multe in comun noaptea si atat de putine ziua, imi transmiti printr-o privire ca inca iti mai pasa de mine si ca inca nu m-ai uitat.Pentru toate datile in care am plans impreuna si am fumat tigara dupa tigara, sperand sa calmam astfel furtuna din noi, dar vazand ca eu nu cedez, tu ma luai in brate si ma intrebai “Ma ierti?Crezi ca poti sa ma ierti si de data asta?”, iar raspunsul meu era intotdeauna “Daca nu puteam, de mult timp nu mai eram aici.Mai bine zis, daca nu vroiam.”
Te iubesc pentru toate lucrurile alea mici pe care le faci si care imi permit sa ma tin legata de speranta ca poate macar in proportie de 1% simti si tu la fel.Te iubesc pentru ca nu te pot uri mai mult de 3 secunde, fara sa am senzatia ca ma mint singura.
Te iubesc...pentru ca e prea tarziu sa mai dau inapoi, sa mai regret sau sa mai schimb ceva.Ai fost un mare, mare fraier!

Lacrima, hazardul si iubirea.

Am recitit acum, dupa atata vreme, vechile postari si cu greu mi-am putut stapani lacrimile.Am suferit mult pe atunci, poate prea mult... insa cu ocazia asta am cunoscut apogeul sentimentului de iubire pe care l-a putut trezi o persoana in mine de cand ma stiu si pana in prezent, caci din moment ce inca mai am taria de a iubi si de a ma lasa sfasiata in bucati din nou,(ceea ce si fac) inseamna ca inca as mai fi avut multe de oferit, multe lacrimi de varsat, multi nervi de irosit, multe sarutari si imbratisari de daruit dar si ca sincer vorbind...nu am invatat nimic din toata experienta asta de cosmar.De fapt...am invatat, dar la fel de repede am uitat si am luat-o de la capat.As fi preferat sa fi luat totul din mine, sa ma fi lasat goala, fara sentimente, fara nimic, decat sa retraiesc din nou toate lunile alea care m-au naruit si sa fac aceleasi greseli din nou.Oare am sa ma invat minte vreodata?Nu.Pentru ca, in fapt, iubesc sa iubesc, asta-i.Ca sufar, ca nu sufar, nu conteaza.Imi asum toate riscurile.Sunt dependenta de verbul "a iubi" si in mod ironic, hazardul a pus pe umerii mei toata greutatea iubirii din univers, caci nu stiu sa conjug verbul "a iubi" decat la persoana intai, singular.Eu iubesc.Tu nu iubesti.El nu iubeste.Ea nu iubeste.Nici noi nu iubim, nici voi nu iubiti, nici ele nu iubesc.Ce sa mai spun de ei?
De fapt, el spune ca o iubeste pe alta.Dar nu poate fi iubire ceva ce te omoara, te determini si pe tine sa iti doresti sa treci in nefiinta si te transforma intr-un egoist.De iubit il iubesc eu pe el.Eu...care dupa ce l-am avut incerc sa il impac cu fosta prietena, caci stiu cata frustrare e in el si nu vreau decat sa il vad fericit, chiar daca nu alaturi de mine, chiar daca asta ar aduce cu sine suferinta mea.Numai eu stiu si voi stii vreodata cat ma doare sa nu il pot saruta, sa nu ma pot comporta cu el decat ca o prietena...o prietena buna si loiala...o prietena care nu are absolut nicio pretentie decat sa fie langa el... o prietena care trebuie sa isi ascunda ochii umezi si sa afiseze un zambet vivace astfel incat sa il imbarbateze si pe el, o prietena care plange in pumni langa crestetul lui cand ii adoarme in brate, istovit de atata durere si care se calmeaza mereu singura pe sine dupa ce el o calca in picioare.Macar stima de sine nu mi-am pierdut-o in totalitate.Nu am sa accept in veci sa fiu cealalta si el stie si incepe din nou sa planga, caci realizeaza ca singura care il poate alina sunt eu, ca nu merita tot ceea ce fac pentru el si de asta de multe ori vrea sa ma indeparteze, ca sa nu ma raneasca si mai tare.Constientizeaza tot si nu ar renunta la mine, dar cu siguranta nici la ea.
Si simt ca ma lasa puterile...ma pierd iarasi printre asternuturile impregnate cu parfumul tau, incercand sa rememorez ultima data cand ai fost aici si ma trezesc a mia oara, strangand perna in brate, ascultand "The scientist" si plangand.Oare menirea mea pe pamantul asta este sa sufar pentru binele celorlalti?Coboara-ti, Doamne privirea si asupra mea si te implor, fie-ti mila!
As vrea sa pot renunta la tine...nici nu stii cat, dar...azi nu am reusit...poate maine.

"Tell me you love me...
Come back and haunt me
Oh, let's go back to the start..."

Nu am mai scris de mult timp si simt nevoia sa o fac.De data asta, chiar s-a terminat de tot.Cum?Simplu.Eu cu un altul, el cu o alta.Acum e plecat din nou, de o saptamana si ceva, iar eu nu pot sa spun ca sufar, ar insemna sa fiu ipocrita.Am realizat in sfarsit cat am putut sa fiu de oarba si de masochista, implicandu-ma total intr-o relatie fara niciun viitor, cu un tip care nu valoreaza doi bani ca si iubit [ca si prieten este foarte OK], care nu stie sa aprecieze si sa puna in balanta ceea ce poseda, asadar si prin urmare, am spus "PASS" si mi-am vazut de drum.Cu cine?Cu fostul prieten, cu care nu m-as fi gandit in veci ca ma voi impaca si cu atat mai putin ca a treia oara va fi cu noroc si ca ne vom intelege atat de bine ca in momentul actual.E intr-adevar o persoana deosebita si ma invinovatesc mereu pentru ca nu am stiut sa ii recunosc adevarata valoare.Vreau sa sugerez...cati oameni de pe pamantul asta m-ar mai asculta, m-ar mai si sustine si m-ar mai si iubi dupa ce i-am tratat ca pe niste carpe si dupa ce le-am facut faze inutile?Nu pot afirma ca ranile pe care mi le-a provocat celalalt sunt complet vindecate, pentru ca as minti, insa chiar vreau sa fiu fericita, sa gasesc din nou un motiv pentru care sa ma trezesc dimineata zambind, un lucru care sa ma motiveze sa merg mai departe chiar si atunci cand sunt la pamant, o mana care sa imi stearga lacrimile, o voce care sa ma sustina, cineva care sa nu ma faca sa sufar 24 din 24 de ore, caci nu as mai suporta sa trec din nou prin calvarul ala.
Invata-ma sa te iubesc, caci am uitat cum sa o fac.

Postarea anterioara am scris-o acum o luna si jumatate intr-un e-mail care urma sa il trimit unei foarte bune prietene, spre a ma descarca in urma unei despartiri furtunoase si dureroase.Sunt uluita cum am putut sa prevad atat de bine, atat de multe lucruri.
Ieri, intr-adevar m-am intalnit cu el intamplator, intr-o cafenea.Era ultimul loc in care ne-am fi gandit ca ne vom intalni.Coincidenta face ca eu chiar vorbeam cu un foarte bun prieten, la ureche, din cauza zgomotului provocat de muzica infernala si l-am rugat din suflet pe acest amic sa imi spuna toate bancurile pe care le stie, sa ma determine sa rad, pentru a ii ignora prezenta fostului meu prieten.Eram sfasiata pe interior, insa radianta pe exterior, afisand un suras care cu siguranta nu imi apartinea, dar simteam cum ma tradeaza privirea...oglinda sufletului.El fuma nervos o tigara, sorbindu-ma din priviri, analizandu-ma din cap si pana in talpi, stupefiat fiind de faptul ca filtram oarecum cu un altul care nu era el.Afisam tuturor acel zambet de care el era profund indragostit si pot aproape sa jur ca am simtit cum i-au revenit in minte toate momentele petrecute impreuna, toate reprosurile si certurile care au facut relatia sa se destrame, imi punea atatea intrebari din priviri, intrebari la care nici eu nu aveam, dar cautam un raspuns.Si uite asa ne-am trezit amandoi cufundati in ganduri, uitandu-ne unul la altul.Toate posibilele situatii de care fugiseram, ne prinsesera acum din urma si ne sufocau.
Dupa cum ma si asteptam, nu am luat-o la goana ci am infruntat situatia, in modul responsabil, caracteristic mie si pot afirma cu sinceritate ca sunt mandra de mine.Sunt mandra fiindca nu sunt o lasa, cum a fost el de atatea mii de ori, fiindca nu am inceput sa plang si sa ii cersesc iubirea, fiindca oricat as fi tanjit dupa o imbratisare si dupa un sarut, am situat demnitatea pe primul loc si nu m-am lasat calcata in picioare, fiindca nu am avut nevoie de zece shot-uri pentru a avea curajul sa il intreb ce a mai facut, cum a mai dus-o, fiindca am lasat impresia unei tipe care a uitat tot ce ne-a unit vreodata, a unei tipe indiferente, cum a fost el mereu.
Insumand tot ce a fost, nu regret nimic, decat faptul ca dupa atata timp, inca il mai iubesc,iar el o constientizeaza.De ce nu poate totul sa fie cum a fost?Sau in caz contrar, de ce nu se termina odata tot acest calvar?Doamne, daca existi da-mi un semn pentru a iesi din aceasta incurcatura ce nu pare a avea final.E un cosmar, dar inca te mai iubesc, fraiere!

Old one; failed e-mail

Am deschis ochii si ti-am auzit inima batand sub atingerea degetelor mele.Esti atat de pur, de dulce, de inocent, de perfect atunci cand dormi, dar totusi stii...mi s-a acrit de tine.Esti un fraier.Da, asta esti.Primesti atat de mult dar nu oferi nimic in schimb.Esti un egoist, cu o inima de piatra; o piatra pe care eu nu o pot muta din loc.Singurul moment in care nu ma ranesti e atunci cand dormi, iar eu iti veghez somnul.De data asta sunt decisa.Plec definitiv de langa tine.Esti un drog de care astazi ma lepad.Am sa las in urma noptile albe irosite in asternuturi impregnate de amintiri si de parfumuri straine, mangaierile sub care tremuram, sarutarile gingase pe gat, saruturile patimase si pline de sentimente pe care mi le daruiai cand iti alergam instinctiv si dezirabil prin vene, mainile tale trecute prin parul meu, ochii care ma contemplau, planurile facute, am sa sterg data de 1 din calendar, am sa iti sterg numarul si mesajele din telefon si am sa iti uit mirosul si atingerea.Renunt si la visele irosite, la serile in care adormeam plangand pe podea si jurandu-mi ca de maine te urasc si te dau naibii, la serile in care asteptam nenorocitul ala de telefon sa sune, la umilintele indurate, la naivitatea si dorinta mea obsesiva de a ma ascunde dupa un deget, la toate scenariile care imi macinau sufletul, la gelozie si chiar la tine.Da.Renunt la tine.
Tu m-ai omorat, incetul cu incetul, zi dupa zi, dar inima mea ingenuua si dependenta isi iubeste asasinul.As vrea sa simti numai pentru o fractiune de secunda durerea pe care ai impregant-o in pieptul meu, sa aflii si tu ce e suferinta.
Ne vom mai intalni, candva, intr-o cafenea a viselor,insa rolurile se vor inversa.Tu ma vei privi nervos si iritat, fara sa intelegi o iota din tot ce ii spun la ureche tipului sexy de langa mine si te vor atinge profund indiferenta si nonsalanta cu care ii zambesc altuia.Atunci ai sa constientizezi cat rau ai putut sa provoci unei persoane care ti-ar fi dat si imposibilul, unei persoane care acum nu iti mai apartine.
Te-am iubit, fraiere.Nu ai tu idee cat.

Citate

Te pierd printre ecouri rupte de cadenţă, diforme gânduri exorcizând
tăcerea.

Orice despartire este o batalie pierduta pe frontul nevazut al destinului.

Cu cat cunosti un om mai bine si mai mult cu atat esti mai aproape de o fatala despartire cu el.Cunoasterea detaseaza finta de alta si altereaza grauntele de mister ce se afla in orice existenta,cat de plata ar fi ea.

Cât extaz în braţele iubirii, câtă melancolie la trezire şi câtă tristeţe la despărţire.

A iubi o ora e ceva animalic,o zi e ceva omenesc,o viata intreaga e ceva ingeresc,dar a iubi toata viata o singura fiinta e divin!

Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor para fi adormite in armonia raiului. – William Shakespeare

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita. – Pascal

Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti. – Charles Baudelaire

Iubirea este arhitectul universului. – Hesiod

Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali. – F. M. Dostoievski

Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. – Rainer Maria Rilke

Iubirea nu inseamna placere. – Confucius

Victor Hugo
Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură fiinţă, preamărirea unei singure făpturi până la îndumnezeire.

Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd …

Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune “te iubesc” si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gandul că deja stii. Gabriel García Márquez

Oamenii strica fiecare clipa de romantism prin încercarea de a o face sa dureze pentru totdeauna.”
Oscar Wilde

Nimic nu este mai nobil, nimic mai onorabil decat fidelitatea. Fidelitatea si adevarul sunt cel mai sacre calitati ale mintii umane.
Marcus Tullius Cicero

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.
Charles Dickens

Chiar si printre ghimpi se nasc trandafiri.

Nu exista nici un trandafir fara spini.

Pentru dragostea unui trandafir, trebuie sa suporti spinii. (Proverb turc)

Optimistul nu vede spinii din cauza trandafirului, iar pesimistul nu vede trandafirul din cauza spinilor.
Kahlil Gibran

Mii de oameni au trait fara iubire, nici unul nu a trait fara apa. (Wystan Hugh Auden)

E mai bine sa iubesti si sa pierzi, decat sa nu fi iubit deloc. (Alfred Tennyson)

Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin (Honore de Balzac)

Mircea Eliade: Citate

E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipuim că posedăm, decât posedăm.

Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.

De aceea am plecat pe front, pentru că ştiam că altminteri, dacă nu mor acolo, va fi mult mai grav, voi afla într-o zi, că, pentru tine, am murit de mult...

Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubeşti.

Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta.

Am plâns. Când am pus cartea pe raft, am râs. Am râs de mine. Încă mai sunt sensibil şi visător.

Viaţa e ca o femeie pe care o iubeşti şi care te înşeală. Toată ura ce o îndrepţi împotriva ei e în fond tot dragoste...

Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr.

Am uitat întâi că sunt nefericit, apoi am uitat că sunt îndrăgostit, şi aşa mai departe. E drept, mi-aduceam aminte că am iubit. Amănuntul aceasta nu l-am putut uita niciodată: că am cunoscut dragostea şi că toate aventurile în care mă implicam nu erau decât episoade trecătoare.

Nu mai era sete trupească aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut sa treacă în mine toată, aşa cum trecuse sufletul ei.

Am uitat de mult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaţilor: să n-aibă amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice. Cred că femeile uită mai greu; trupurile lor păstrează îndelung prezenţa bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva. Dar se întâmplă în viaţa oricărui bărbat un miracol de câteva clipe: întâlnirea unei priviri, o sărutare, o atingere care nu se aseamănă cu nimic din tot ceea ce a fost până atunci.

Absolutul nu se gustă de două ori.

Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?

Nu poţi iubi niciodată doi oameni în acelaşi timp. Iubeşti pe rând, când pe unul, când pe altul.

Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim...

Îndată ce este sigur că i s-a dat ceva, parcă doreşte mai puţin acel lucru; i se pare firesc că îl are. Începe chiar să-l irite indiferenţa aceasta, şi poate i-ar plăcea altceva; i-ar plăcea să nu fie lăsat singur, ca să-şi poată iubi atunci singurătatea, să-şi făgăduiască şi să viseze la bucuriile unor apropiate ceasuri de meditaţie, care nu se împlineau niciodată. Cunoaşte de mult chinul acestor bucurii care pier în clipa descoperirii lor, vacuitatea în care se trezeşte atunci când aştepta să aibă într-adevăr ceva de făcut, să gândească, să lucreze.

Mai bine o dragoste pierdută, decât una neavută.

Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi câteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva.

Se spune că până acum nu a murit nimeni din dragoste... oare oi fi eu primul?

Am crezut că dragostea te trece în celălalt. Dar te trece acolo unde vrea el, unde vrea ea, în închipuirea lui, în nălucirile ei.

O observam şi mă lăsam prins de privirile ei, de acea voinţă fluidă, care nu are nimic de-a face cu ochii, deşi porneşte prin ei.

Parcă fusesem rupt în zece bucăţi, căci îmi simţeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voinţă, nici putere să mă dezmeticesc o clipă.

Am vrut să o seduc pe Ea. Sunt sincer: încercarea mea de a o tulbura era numai pretextul. Nu tânjeam o posesiune. Trupul ei fad nu-mi vorbea. Vroiam numai să ştiu că îi sunt necesar şi stăpân, că relaţia dintre noi e efectivă, că Ea e a mea.

O fată mă interesează prin virtuţile şi viciile ei. Când le cunosc, mă dezgustă. În cele mai nebuneşti îmbrăţişări, eram indiferent. Luciditatea mea deschidea mii de ochi noi şi savura priveliştea membrelor desfăcute sau incinerate. Am iubit prea mult metafizica pentru a nu ajunge un apropiat al fetelor. Şi cu cât mă apropiam mai mult, cu atât eram mai liber şi mai calm în gândurile mele. Întotdeauna am căutat partea îngerească sau diavolească din ea. Sexul, pentru mine, nu e decât o libertate în plus şi o dogmă pe care o pot verifica sau anula. Am spus, am trăit prea mult în metafizică. Acesta este drumul către pierzanie sau victorie prin femeie.

Ai ramas.

Te-am asteptat atat de mult, incat mi se pare incredibil ca in mai putin de trei zile vom fi in acelasi oras, sub aceeasi nori.Unde s-au scurs toate zilele astea fara tine?Ce am facut eu cat timp tu ai fost plecat?Cu siguranta multe lucruri.S-au schimbat atatea.Eu insami m-am schimbat.E un singur lucru intact la mine, care a ramas exact asa cum l-ai lasat.Inima mea sfasiata, dar mereu fidela, chiar si daca nu ne mai leaga niciun compromis, caci nu e vorba atat despre actiunea de a te insela pe tine, cat de actiunea de a ma insela pe mine, de a-mi trada simturile si ratiunea.Am atatea intrebari.Oare iti mai amintesti de mine?Oare cate altele s-au mai topit in privirea ta calda?Oare cate altele te-au mai muscat de gat si te-au mai strans in brate?Oare ele te-au facut sa tresari, cum am facut-o eu?Oare catora le-ai mai facut promisiuni desarte?Oare te-ai gandit macar o data inainte de a adormi, la mine?Macar in treacat?Oare am insemnat ceva pentru tine?Oare cate lacrimi am varsat in astea trei luni?Oare cate rauri de mahnire, irascibilitate, gelozie, lupte interioare si dezamagiri am acumulat in suflet?Oare le vei transforma tu pe toate in trecut si imi vei alina ranile, sau vei infinge si mai tare cutitul?Oare ma vei cauta?Oare iti va fi dor de mine?Oare ce ne vom spune cand ne vom revedea chiar si intamplator pe strada?Te voi iubi, te voi dispretui, te voi ignora, iti voi zambi ipocrit, te voi pupa pe obraz in scarba, te voi saruta cu nebunie si dor, te voi lua in brate, iti voi spune tot ce m-a chinuit in tot acest timp, cat gol ai lasat in mine, voi incepe sa plang de emotie sau de furie?Oare sentimentele mele pentru tine au ramas intacte?Sau iubesc doar o fantasma, trezindu-ma ulterior la realitate?Oare se va inversa roata?Oare tu vei fi cel care va patimi din cauza mea?Oare imi va produce satisfactie sa iti provoc rau?Oare cand iti voi regasi ochii mari si caprui, filmul povestii noastre de amor se va derula de la capat?Oare ne vom iubi din nou, mai intens, sau mai putin?Oare nu ne vom mai iubi deloc?Oare voi sta din nou,noapte de noapte langa telefon, asteptand un apel, cat timp te voi stii atat de aproape de mine?Oare pana unde sunt in stare sa ajung pentru tine?Oare de ce nu te pot uita?
Atat de multi de "oare?" si atat de putine raspunsuri.72 de ore.
Tic Tac.

Poezii

"Şi iar mi-i sufletul la tine…"
[Elena Farago]
… Şi iar mi-e sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot …
Aşa ! … dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă …
Şi cale gândului se-nchide
Doar lacrimile văd şi cer …
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură …
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer …





"De dragoste"
[Ana Blandiana]
Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;
Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,
Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur
Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele…




"Definiţia despărţirilor"
[Octavian Paler]
Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are dacă o atingi pe obraz
Sunetul unor paşi care pleacă.




"Trei lacrimi reci de călătoare"
[Ion Minulescu]
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!




"Pasul absent …"
[Octavian Paler]
Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.





"Eu te-am iubit..."
[A.S.Puskin]
Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cîndva iubită
Aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit.





"Romanţă negativă"
[Ion Minulescu]
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu «fapt divers» ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...





"Epilog sentimental"
[Ion Minulescu]
Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteşti!...






"Celei care pleacă"
[Ion Minulescu]
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare,
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte păsări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări -
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
....................................

Tu crezi c-a fost iubire-adevarată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!



"Romanţa fără muzică"
[Ion Minulescu]
În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seara când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de-argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...





[Geo Bogza]
"Nu credeam sa-nvat ..."

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spânzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, în fiece clipa, neîndurarea mortii.
Fara ochii tai, ochii mei nu vad decît întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea într-un univers care el însusi moare.
Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vânat urca din adânc valul marii, urlându-si disperarea.
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.





"Avem timp"
[Octavian Paler]
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.




"Ce e amorul?"
[M.Eminescu]
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Cãci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sã n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pãmânt
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas fãcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Cãci scris a fost ca viata ta
De doru-i sã nu-ncapa,
Cãci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.




"Când ai nevoie de dragoste"
[Mircea Cartarescu]
Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
Când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
Când eşti nefericit nu are sens să o spui.

Când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
Când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
Când eşti la pământ cine se interesează de tine?
Cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

Fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
Poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
Nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
Fii lângă mine, ţine cu mine.

Inţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
Fii iubita mea permanentă.
Hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
Să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

Dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
Când ai nevoie de dragoste.
Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
Când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.


[Nichita Stanescu]
"Ai plans."Eu am tagaduit si am zis:
"N-am plans".Caci mi-a fost frica.
Dar el a zis:"Ba da, ai plans"
si nu se mai gandi la mine.
M-a uitat.

D de la DEZAMAGIRE.

Azi, mai mult ca niciodata am invatat ca atunci cand ceva pare prea bun ca sa fie adevarat, atunci cu siguranta nici nu e.In viata, e ca in dragoste.Un nemernic vine si te darama, altul care merita osteneala vine si incearca sa iti repare inima zdrobita insa tu nu mai crezi ca exista si pentru tine un final fericit.Totul pare negru si innorat.Te implici inutil si din toata fiinta ta intr-o relatie care te consuma pe interior, pentru un individ care nu valoreaza doi bani si care te trateaza cu indiferenta totala, iar unei alte posibile relatii sanatoase ii dai cu piciorul.Si poate noua, femeilor ne place sa suferim.Poate ca nu este voce in lumea asta care sa poata domina glasul inimii.E ca un tren fara frana sau conductor, care ne striveste ori de cate ori are el chef.Nu il poti opri, dar poti invata sa il controlezi.Si nu mi-e frica de durere, iar daca trebuie sa o indur o voi face fara sa cracnesc, pentru ca intre cer si pamant, tot ceea ce nu te omoara, te face mai puternic, iar intr-un final vei izbuti sa iti privesti calaul fix in ochi, fara sa schitezi nici macar un gest si fiind sigur pe propria ta persoana.Acela e momentul in care inima nu iti mai bate pentru amor sau ranchiuna, ci strict pentru rutina; momentul in care ai uitat cum sa iubesti, momentul in care mai constientizezi ca esti viu doar prin simplul fapt ca inca mai respiri.
Sunt lipsita de credinta si de har in ceea ce priveste arta iubirii.Sunt, ei bine, un ateu convins.
Te-am iubit, fraiere!

"Si nu cred in iubire,

Sau soapte de amor,

Dar cred in parasire,

In tipete de dor.

Si cred in despartire,

In ura si uitare,

Cum cred si ca regretul,

E pentru consolare.

Si nu cred ca exista prea mult

Sau prea putin,

Dar cred ca in adancuri,

Noi nu stim sa citim.

Mai cred si ca eternul

E doar un lucru relativ,

Asa cum si sublimul

E la superlativ.

Iar daca totul mergea bine,

Dar tu ai esuat,

Nu te vaita,

Ci bucura-te,

Pentru c-ai incercat.

Si cand situat la o rascruce,

Drumul nu stii sa-l alegi,

Mergi unde inima te duce,

Astfel, misterul sa-l dezlegi."

Fum

Fumez cenusa de amintiri, pe o canapea a viselor, sub luna plina si aroganta ce ne veghea noptile pierdute pe covor si ne asculta bataile inimilor ce alergau cu pasi necontrolati spre un taram al dorintei.Te-am iubit, fraiere!

Tu, paroxism al iubirii.

Ai intrat in viata mea fara ca macar sa bati la portile sufletului meu, ai daramat fiecare zid, fiecare lacat, ai spulberat gustul amar lasat de o iubire moarta si te-ai cuibarit neinvitat in constientul meu, acaparandu-mi total si irevocabil fiinta.Sa pot sa evadez din mrejele tale si nu as vrea.Al meu sa fii pana cand imi voi da ultima suflare si tot as mai avea impresia ca nu mi-ar ajunge o eternitate sa te savurez.Sunt o egoista impatimita in ceea ce te priveste si admit lucrul asta, caci nu as accepta vreodata ideea sa te impart.
Dar oare de ce mereu, intr-un sfarsit, ajungem sa culegem ceea ce am semanat? Am însămânțat lacrimi, suferinte si sperante, am crezut ca am fost binecuvantata cu rodul fericirii supreme, dar cum Dumnezeu iti da cu o mana si cu cealalta iti ia, asteptarile mi-au fost "rasplatite" in deziluzie, caci ne despart cateva mii de km.Te port mereu in mintea mea intr-un gand utopic, insa e dureros cum, atunci cand cad la pamant, tu nu esti acolo sa imi intinzi mana si sa ma ridici.Ramai doar in imaginatia mea, iar unicul umar care ma sustine ramane cel din continuarea bratului meu.Seara inainte sa adorm, imi revars frustrarea in perna si nu iti poti inchipui cata nevoie am de un cuvant care sa imi redea zambetul.O dorinta incontrolabila ma indeamna sa iti formez numarul de telefon si sa te sun, insa in momentul urmator imi amintesc de spusele tale:"E o chestiune pentru copii, plansul." si parca imi vine sa plang mai cu pofta.
Zilele petrecute alaturi de tine mi-au transformat total existenta, aducandu-ma la limita dintre reverie absoluta si calvar.Vulnerabila, pasatoare, idealista,cu capul in nori,romantica sau geloasa nu as fi crezut ca voi deveni vreodata, dar nu pot afirma ca am nici cel mai mic regret.Tu...tu esti singurul vinovat ca am ajuns in stadiul in care sa detest timpul!Mi se pare cea mai crunta pedeapsa data de Dumnezeu oamenilor.El te poate face sa uiti, el iti scrijeleste riduri pe chip, el te determina sa numeri secundele in asteptarea implinirii unui ideal, el te face sa patimesti ca un condamnat cand esti departe de cei iubiti, el te face cu fiecare clipa care se scurge sa te situezi cu un pas mai aproape de moarte, el iti fura tot ceea ce detii sau cel putin ceea ce crezi ca detii , el te face sa te intrebi necontenit care e rolul tau in lume, el te supune si te inrobeste, pe el il urasti atunci cand telefonul nu suna, atunci cand imbatranesti fara sa te poti opune, atunci cand rabzi sau atunci cand se mai risipeste un an.
Am obsevat cu stupoare ca esti primul individ caruia i-as putea zice "te iubesc" in loc de "tin la tine" si totusi...desi termenii astia doi ies atat de greu din gura fiecaruia dintre noi, eu ti i-as rosti fara ezitare, fiindca am un abis in dreptul inimii care asteapta in permanenta pe cineva ca sa vina sa il umple.Mai suspina si el ocazional, dar niciodata nu conteneste sa zaboveasca.Pentru asta, il admir sincer, caci el imi da capacitatea sa nu ma dau batuta, sa lupt cu orice mijloc pentru beatitudinea mea, asemenea unei leoaice pentru puiul ei.El e instinctul nostru animalic care ne impiedica uneori sa fim altruisti si sa nu urmarim decat propriile noastre obiective.O fiara care urla si cerseste iubirea oricui este dispus sa i-o ofere.Pare-mi-se ca e un cangur.Marsupiul simbolizeaza cimitirul subconstientului in care isi ingroapa memoriile;chiar si atunci cand cangurul e deceptionat, tot se indreapta perpetuu spre alte orizonturi, desigur, fara a se putea abtine sa nu traga din cand in cand o ocheada, in mod masochist, spre marsupiu.

Iubeste-ma cand sunt langa tine, du-mi dorul cand lipsesc, cauta-ma cand dispar, ridica-ma cand cad, consoleaza-ma cand sunt trista, zambeste-mi cand sunt fericita, nu cerceta cand nu ma intelegi, nu te indeparta cand iti cer sa ramai, iarta-ma cand te ranesc, fii optimist cand eu sunt pesimist-realista, corecteaza-ma cand gresesc, dezmiarda-ma cum numai tu stii, nu asculta de parerea celor pe care nu dai doi bani, asculta-ti doar inima, iar cand te alung, ia-ma in brate si nu imi da nici cea mai mica sansa sa iti scap printre degete, pentru ca nu ai habar cat de rapid seaca izvorul dragostei atunci cand in el se dizolva acidul furiei sau al resentimentelor acumulate.

Tu esti temeiul pentru care eu nu concep un final al autobiografiei, ratiunea care declanseaza in interiorul meu un vals sacadat al endorfinelor, dincolo de orice explicatie logica; punctul in jurul caruia mi-am consolidat aspiratiile, impletindu-le intr-un joc infantil si ingenuu al amorului; cealalata jumatate a eu-lui meu, amplasata intr-un alt trup;paroxismul cotidian al iubirii mele.

Motto: "Suntem ingeri cu o singura aripa si nu putem zbura decat tinandu-ne unii pe altii de mana." (de Laura Iancu)

7 ianuarie 2010

La rascruce de vanturi...

<<-De s-ar trezi in chinuri!, striga el cu o vehemnta inspaimantatoare, lovind cu piciorul in pamant si gemand, cuprins brusc de o suferinta pe care nu si-o putea stapani.A fost o mincinoasa pana la sfarsit! Unde e?Nu-i acolo...nu-i in cer...n-a pierit...unde-i?Oh!Ai spus ca nu-ti pasa de suferintele mele!Eu n-am decat o singura rugaciune...si-am s-o repet pana-mi va intepeni limba...Catherine Earnshaw, sa n-ai liniste cata vreme sunt eu in viata!Ai spus ca eu te-am ucis... atunci vino si ma urmareste!Cei ucisi isi urmaresc ucigasii, cred.Ramai cu mine intotdeauna!Fa-ma sa innebunesc, numai nu ma parasi in abisul asta unde nu te pot gasi!O, Doamne!Nu gasesc cuvinte!Nu pot trai fara viata mea!Nu pot trai fara sufletul meu!>>
-"La rascruce de vanturi", Emily Bronte -

From him; dedicated to Clyde

The Script: The man who can't be moved

Going back to the corner where I first saw you...
Gonna camp in my sleeping bag I'm not gonna move.
Got some words on the cardboard, got your picture in my hand...
Saying: "If you see this girl, can you tell her where I am?".

Some try to hand me money,they don't understand
I'm not broke, I'm just a broken-hearted man.
I know it makes no sense...but what else can I do?
How can I move on when I'm still in love with you?

'Cause if one day you wake up and find that you're missing me...
And your heart starts to wonder where on this Earth I could be,
Thinkin' maybe you'll come back here to the place that we'd meet
And you'll see me waiting for you on the corner of the street...

So I'm not moving, I'm not moving...

Policeman said, "Son, you can't stay here!".
I said "There's someone I'm waiting for, if it's a day, a month, a year".
Gotta stand on my ground even if it rains or snows,
If she changes her mind, this is the first place she will go.

'Cause if one day you wake up and find that you're missing me...
And your heart starts to wonder where on this Earth I could be,
Thinkin' maybe you'll come back here to the place that we'd meet
And you'll see me waiting for you on the corner of the street...

So I'm not moving, I'm not moving...
I'm not moving, I'm not moving.

People talk about the guy who's waiting on a girl...
Whooaahoo...
There are no holes in his shoes but a big hole in his world...
Whooaahoo...

Maybe I'll get famous as the man who can't be moved,
Maybe you won't mean to, but you'll see me on the news.
You'll come running to the corner...
'Cause you'll know it's just for you,
I'm the man who can't be moved...

'Cause if one day you wake up and find that you're missing me...
(Find that you're missing me)
And your heart starts to wonder where on this Earth I could be...
(Oh, where on earth I could be?)
Thinkin' maybe you'll come back here to the place that we'd meet...
(To the place that we'd meet, ohhh)
And you'll see me waiting for you on the corner of the street...
(On the corner of the street)
I'm the man who can't be moved.

So, I'm not moving...
('Cause if one day you wake up and find that you're missing me)
I'm not moving...
(And your heart starts to wonder where on this Earth I could be)
I'm not moving...
(Thinkin' maybe you'll come back here to the place that we'd meet)
I'm not moving...
(And you'll see me waiting for you on the corner of the street...

Going back to the corner where I first saw you,
Gonna camp in my sleeping bag. I'm not gonna move...


[Though I'm sure you don't remember the moment you dedicated this song to me, I still hope you did it from the heart.]

Daca nu erai tu, era altul.

Spune-mi...cine o sa se bucure alaturi de tine cand ai sa fii fericit?Cine o sa iti stearga lacrimile de pe obraz si o sa iti imbuneze inima cu un sarut pe frunte cand viata te va darama?Cine iti poate indeparta gandurile rele si grijile?Cine iti mangaia fruntea cand erai bolnav si cine te imbratisa cand te trezeai transpirat dintr-un cosmar cu iz de realitate?Cine te cunoaste ca pe propriul ei buzunar? Cine iti raspunde mereu la apeluri si la rugaminti, lasand orgoliul deoparte?Cine ar renunta la tot si la toate doar pentru tine?Cine se ingrijoreaza, cand in infinita ta nepasare, nu dai niciun semn de viata si termina prin a-si inchipui ca, cu certitudine ai patit ceva, cand de fapt tu nu mai poti de bine si stai cu prietenii la o bere?Cine isi iroseste timpul si isi tine mintea ocupata cu shopping-ul, numai ca sa nu isi aminteasca macar pentru doua ore de tine?Cine daca nu ea?
Si poti fi sigur...nimeni in universul asta nu te va iubi vreodata cu o intensitate mai profunda decat o face ea.Pentru ca tu esti universul ei, iar ea e meschina si nu se gandeste decat la propriile interese.
Te-a iubit, fraiere!

It's been a while...

"Am deschis ochii si ti-am deslusit inima batand sub atingerea degetelor mele.Esti atat de pur, de dulce, de inocent, de perfect atunci cand dormi, dar totusi stii...mi s-a acrit de tine.Esti un fraier.Da, asta esti.Primesti atat de mult dar nu oferi nimic in schimb.Esti un egoist, cu o inima de piatra; o piatra pe care eu nu o pot muta din loc.Singurul moment in care nu ma ranesti e atunci cand dormi, iar eu iti veghez somnul.De data asta sunt decisa.Plec definitiv de langa tine.Esti un drog de care astazi ma lepad.Am sa las in urma noptile albe irosite in asternuturi impregnate de amintiri si de parfumuri straine, mangaierile sub care tremuram, saruturile gingase pe gat, saruturile patimase si pline de sentimente pe care mi le daruiai cand iti alergam instinctiv si dezirabil prin vene, mainile tale trecute prin parul meu, ochii care ma contemplau, planurile facute, am sa sterg data de 1 din calendar, am sa iti sterg numarul si mesajele din telefon si am sa iti uit mirosul si atingerea.Renunt si la visele irosite, la serile in care adormeam plangand pe podea si jurandu-mi ca de maine te urasc si te dau naibii, la serile in care asteptam nenorocitul ala de telefon sa sune, la umilintele indurate, la naivitatea si dorinta mea obsesiva de a ma ascunde dupa un deget, la toate scenariile care imi macinau sufletul, la gelozie si chiar la tine.Da.Renunt la tine.
Tu m-ai omorat, incetul cu incetul, zi dupa zi, dar inima mea ingenuua si dependenta isi iubeste asasinul.As vrea sa simti numai pentru o fractiune de secunda durerea pe care ai impregant-o pe pieptul meu, sa aflii si tu ce e suferinta.
Ne vom mai intalni, candva, intr-o cafenea a viselor si vom depana amintirile, insa rolurile se vor inversa."Impreuna cu altii privirea ei nu-ti mai apartine,surasul ei nu-i mai infloreste pe chip cand o privesti, rade pe neasteptate de ceea ce spune altul,si esti stupefiat sa descoperi ca desi e aceesi nu-ti mai apartine...aici e drama...e aceeasi..." "

7 februarie 2010

Si poate...chiar te-am iubit, fraiere!

"Impreuna cu altii privirea ei nu-ti mai apartine,surasul ei nu-i mai infloreste pe chip cand o privesti,rade pe neasteptate de ceea ce spune altul,si esti stupefiat sa descoperi ca desi e aceesi nu-ti mai apartine...aici e drama...e aceeasi.."M.Eliade

Ultima dată

Îmi fac un jurământ propriei mele persoane.E ultima oară când mai scriu despre tine.Mi-ai aruncat în faţă că m-ai avertizat de la bun început că o să fie greu şi că răspunsul meu a fost că nu îmi pasă.Şi nu îmi închipui cum poţi măcar sa crezi că aş fi renunţat singură acum, când am parcurs jumătate din timpul care ne desparte.Şi totuşi nu ţi-am dezaprobat bănuielile; am lăsat situaţia în aer, te-am lăsat cu părerea ta.Dar tu ai renunţat la luptă.Nu că ai fi început-o vreodată cu adevărat.Eşti doar un laş în ochii mei şi atât.Nu eşti nicidecum cum îmi spunea toată lumea că ai fi; eşti mult mai rău, eşti...una dintre marile mele dezamăgiri până la momentul actual, eşti tot ce eu nu am vrut să aud că eşti.Da.Nu am vrut să aud şi nici să văd, deşi totul era situat sub ochii mei, lângă urechile mele.A avut dreptate cel care a zis că iubirea este oarbă şi surdă.Dar s-a tratat parţial de amândouă bolile cu timpul, căci el vindecă toate rănile, chiar dacă cicatricile încă mai dor.
Nu.Nu te mai vreau înapoi.Nici azi, nici mâine, nici peste o lună, niciodată.Nu mă consider om de jumătate de măsură.Ori tot ori nimic.Iar tu mi-ai oferit doar un sfert, aşadar şi prin urmare, balanţa înclină spre nimic.Degeaba te mai întorci cu regrete,de data asta nu te mai primesc înapoi.M-am drogat atât de mult din tine, încât am devenit imuna la euforia şi răul pe care mi le provoci.
Oricât m-aş chinui să îmi doresc să te mai vreau înapoi sau să mai vărs măcar o singură lacrimă pentru tine, chiar şi doar de amorul reamintirii, nu găsesc niciun motiv pentru care să mai meriţi ceva de la mine.
Te-am iubit, fraiere!Pentru măcar o clipă mizerabilă, te-am iubit.

X.

Scrisoare dedicata celui care te vegheaza spiritual, dar nu e langa tine fizic;
Din colectia:Pentru Bonnie.

"Indepartatul si complicele meu, X

Sunt tot eu.Am intrat nemaipomenit de bine in pielea personajului meu si permite-mi sa te anunt ca jocul asta e condus de mine, eu impun regulile si tot eu te ajut.Nu e stilul de joc clasic, egoist, in care victoria mea e singurul meu obiectiv si nici nu simt dorinta sadica de a te distruge.Iti manipulez treptat treptat subconstientul, pana ajungi in stadiul adoratiei supreme.Pe cine sa adori?Cum pe cine?Pe Ea.E un labirint fara iesire?Iti simt sangele fierband, in timp ce adrenalina iti strabate corpul si iti face inima sa bata in nestire.Inima aia, asupra careia tu ai pierdut demult controlul; inima aia, care ii apartine doar Ei si stii bine ca nu te poti impotrivi, oricat ai vrea.
Cum?Vrei motive pentru care esti indatorat sa o iubesti?Atunci...raspunde-mi.Cine iti alearga prin vene cu pasi adolescentini si rapizi?Cine iti provoaca fluturasi in stomac?Cine te farmeca si te intriga cu zambetul ei contagios si iti smulge si tie un suras?Cine se gandeste la tine non-stop? Cine iti are numele scrijelit pe suflet?Cine e cea pe care o incluzi mereu in planurile tale viitoare?Cine iti iubeste latura de copil si in acelasi timp pe cea de barbat?Cine se roaga pentru tine sa iti mearga bine?Cine uita de ura, de interesele personale numai de dragul tau?Cine te considera paroxism [intensitate maxima a unui sentiment] al dragostei, apogeu cotidian al extazului si al agoniei?Cine e confidenta, iubita si prietena ta nevazuta careia tanjesti sa ii destainui fata in fata, toate acele lucruri pe care timpul nu ti-a dat ocazia sa i le spui vreodata?Cine e cea pe care speri sa o revezi curand, cea care chiar daca ar disparea fara urma de pe mapamond, amintirea ei ar ramane o vesnicie contopita in cel mai pretios sertar al memoriilor tale?Cine e cea pentru care strangi in brate perna inainte sa te fure somnul?Cine e sufletul tau pereche?Cine e cea mai perfecta si mai ireala fiinta pe care au vazut-o vreodata ochii tai umani?Cine te aduce in pragul fascinarii si al disperarii?Cine e cea care te tine intr-o continua reverie sentimental,cea datorita careia atribui oricarui lucru, o conotatie de romantism?Cine e cea langa care iti doresti sa iti petreci restul vietii?Cine e cea in bratele careia vrei sa te trezesti si sa adormi zi de zi, noapte de noapte?Cine e lectia ta de viata?Cine e mereu la capataiul tau atunci cand inchizi ochii?Pe cine visezi chiar si cand esti treaz?Cine te transforma intr-un tip bland, dragastos, idealist, optimist, gelos, altruist, iesit din tipare?Cine iti ofera acea aura de beatitudine, de stralucire si nu iti da nicio secunda sansa sa te simti catusi de putin banal?Cine daca nu Ea, e cheia tuturor dilemelor tale?
Deci sa inteleg ca am nimerit-o.Punct ochit, punct lovit.De ce taci?Nu ti-am zis ca si tacerea este un raspuns?Te acuzi singur.De ce o iubesc eu?Ti se pare ca ai nevoie de motive sa o iubesti?O iubesc in modul cel mai simplu si sincer din univers.In modul cum numai o prietena poate.Tu nu ai cum sa pricepi.O iubesc pentru ca alta optiune nu gasesc si pentru ca mi s-a furisat in inima inainte sa mai apuc sa ii deschid usa; pentru ca e mereu ea, atat de naturala, dulce si lipsita de complexe; pentru ca stradania ei de a imi zambi atunci cand sunt trista ma scoate si din cea mai crunta depresie; pentru ca imbratisarea ei imi transmite sa stau linistita, caci in final totul se va rezolva; pentru ca oricat m-as chinui sa o cert cand isi face tot felul de idei negative sau de sperante in legatura cu tine, niciodata nu reusesc, fiindca e ca si cum ai incerca sa ii furi unui copil jucaria preferata si da,poate eu sunt o persoana fara scrupule,dar lacrimile ei induioseaza si pe cel mai dur, imblanzesc chiar si fiarele salbatice; pentru ca ma lasa sa ii scriu pe banca versuri siropoase; pentru ca mereu raspunde afirmativ cand o chem la tonomat, pentru ca e calma si reuseste sa ma tempereze; pentru ca suntem atat de diferite, dar totusi atat de asemanatoare;pentru ca e fata cu "ochii de smarald" si "chip de portelan"; pentru ca imi asculta tampeniile si aberatiile chiar si cand e pe fuga; pentru ca nu e ipocrita sau plina de fite; pentru ca nu abandoneaza persoanele la care tine, in momentele de cumpana; pentru ca nu da inapoi atunci cand ceva merge prost, iar expresia "suntem impreuna si la bine si la rau" i se pliaza ca o manusa; pentru ca ma face sa uit de probleme; pentru ca ne amuzam copios impreuna si pentru inca un infinit de alte motive.O iubesc involuntar si cand spun asta, simt intr-adevar ca imi vine din suflet.
2-0 pentru mine.Sah mat.Nu inca o data, ci din nou.

PS :Pe curand, dar nu adio.

Cu speranta [si informatii],
Al ei, X2."

14 ianuarie 2010

Pentru Bonnie...

Din colectia:Pentru Bonnie.

Nu are inima.Deloc.El e lipsit de orice fel de scrupule, iar eu...eu sunt o proasta; o masochista.Greseste, o da cu bata in balta zilnic, iar eu il primesc inapoi mereu si mereu.Bate la usa, spune ca regreta, iar stropul de iubire care inca mai vibreaza in sufletul meu invinge cu usurinta muntele de orgoliu si de ura, determinandu-ma sa ii deschid.E un prost, dar il iubesc inca, desi incerc zilnic sa ma conving ca nu e asa, ca de fapt nu imi pasa de el, sau de situatie in sine.Daca eu ma mint singura, cum pot avea pretentia ca ceilalti sa nu ma minta?Jalnic.
E atat de usor sa te speli de vina si sa o arunci in gradina altuia.Si da...poate eu sunt vinovata, dar el nu se lasa mai prejos.E vina mea pentru ca ma implic ca niciuna, pentru ca il iubesc si sufar pentru el, pentru ca e omniprezent in mintea mea, pentru ca il visez chiar si cu ochii deschisi, pentru ca prin Coldplay si The Script il simt aproape, dar nu si pentru indiferenta lui.Ii apartine, si-o asuma.Ma enerveaza durerea lui in cot, simplitatea cu care trateaza lucrurile, cu care ma trateaza, noptile in care ma consum si analizez situatia pe toate partile, apelurile la care nu raspunde, tacerea lui, pozele mute in care apare zambind, faptul ca realizeaza ca orice ar face sau nu ar face eu sunt mereu aici, asteptandu-l desi nu merita.Nu ma merita si totusi as renunta la multe pentru el.
O sa sune tipic, dar toti barbatii sunt la fel.TOTI.Ne folositi, ne aruncati si uitati de noi.Si da.Aveti dreptate.Toate suntem niste sclave.Niste sclave din dragoste.Voi habar n-aveti cum e sa va inrobeasca iubirea, fara sa te poti impotrivi.Voi sunteti simple ofrande pe altarul nepasarii.Voi sunteti foc, iar noi apa.
Am iubit un fraier!Si cred...ca totusi inca il mai iubesc.

"Nu folosi cuvinte fara rost...ca e un prost; ca pentru el ti-ai pune viata contracost."

PS:iti scriu pentru ca vreau sa fii constienta de iubirea, increderea si respectul pe care ti le port, pentru ca esti ca sora mai mare pe care nu am avut-o, umarul pe care pot plange, sprijinul care imi da tarie sa ma ridic cand sunt in cadere libera, cea pentru care ii multumesc lui Dumnezeu zi de zi ca mi-a scos-o in cale, prietena si confidenta mea de suflet, caracterul si povestea mea "pereche", fata cu "ochii de smarald" langa care sunt si voi fi neconditionat si irevocabil, in permanenta.

Cu iubire, Clyde.

Cand...

Cand primesti ceea ce vrei si nu ceea ce ai nevoie, cand pierzi ceea ce iubesti si nu mai poate fi inlocuit, cand iubesti ceva atat de mult incat nu vrei sa-i dai drumul, cand totul in jur e minciuna si ipocrizie, cand dai tot ceea ce ai mai bun, dar nu ispravesti, cand tu esti singura persoana care te sustine ar putea fi ceva mai rau decat atat?
Te-am iubit, fraiere!

Ai plecat cand totul era inca la inceput, fara sa privesti inapoi si ai lasat in urma ta o inima sangeranda.In ultimele minute petrecute alaturi de tine, mi-ai spus sa nu plang ca doar nu mori, insa eu am stiut ca nu va fii asa, am simtit ca e ultima oara cand te pot atinge,cand te pot mirosi, cand te pot privi, cand te pot saruta.Iar astazi nu mai esti.Ai murit odata cu iubirea mea si v-am ingropat pe amandoi in cimitirul amintirilor.Te-am iubit cu atata patima si dementa, incat am uitat sa te mai iubesc si tot ce a mai ramas e ura si indiferenta.Ai stins focul pe care l-ai aprins in mine, carbune cu carbune, iar din cenusa nu renaste decat mistica pasare Phoenix.Imi fac bagajul si plec.Departe de tine, spre o alta statie.In fond asta e viata.O scurta plimbare cu metroul pe strada viselor, a iubirii, a urii, a pierderilor, a deziluziilor, a lacrimilor si a zambetelor.
Te-am iubit, fraiere!

Viteza,s.f.=distanta/timp;
Viteza=distanta care va desparte/timpul pana cand ai sa il revezi;
Iubire, s.f.= Faptul de a iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva;
Iubire=Sentiment inselator care te determina sa crezi ca lumea e la picioarele tale;altruism; egoism; sinceritate; incredere; fidelitate; fericire;agonie; extaz; tortura; mangaiere; imbratisare; sarut; insusirea de a fi orb si surd; lacrimi; zambete; amintiri; viata; eternitate; suspin;
Timp= I. S.n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S.n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz;
Timp=forta supranaturala care ne imbatraneste fara a sesiza si in care se masoara si se sfarsesc toate lucrurile;
Tacere =1. A nu vorbi nimic, a se abține să vorbească. ♢ Loc. adv. Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. ♢ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimi;
Tacere=cand cuvintele ori sunt de prisos ori nu sunt deloc;
MOÁRTE s.f. =Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces;
Moarte=stare fizica si spirituala in care ajunge orice om dupa ce se naste si traieste;lasarea in urma a unei vieti pamantesti plina de durere si indreptarea spre o lume crezuta a fi mai buna;atunci cand ai uitat sa iubesti;

Amestec emotional

Azi l-ai revazut dupa atata amar de vreme.E la fel, dar totusi e atat de diferit.Aceleasi buze pline, aceiasi ochi caprui care te fixeaza obsesiv,acelasi zambet ce aduce a soare, aceleasi brate care te-au tinut candva in interiorul lor.Dar maxilarul ii e mai proeminent, s-a mai inaltat, sentimentele si le-a schimbat de atatea mii de ori de cand nu l-ai mai vazut.Si totusi…a ramas acelasi copil cu ganduri colorate pervers.Acelasi copil care mereu are nevoie de iubirea ta, chiar daca niciodata nu iti va arata asta.

Observi cu stupoare, cum dupa cinci ani, bautura lui favorita e tot limonada; amestec sublim de arome cu gust si miros de lamaie ce inca ii incanta simturile.Candva…tu erai limonada lui.Sorbea din tine, cum isi soarbe acum gandurile din paharul acela acru.

Isi ridica privirea si te observa.Se ridica de la masa si se indreapta spre tine.Are mai mult atitudine ca odinioara, dar retina ta, tot superb il percepe.Te analizeaza din cap pana in picioare, ca mai demult, si uita ca de fapt mai sunt si altii in jurul vostru.Intr-un final, tot ce poate articula este:

“Nu te-ai schimbat prea mult.”

Nu ii raspunzi, dar ii zambesti inocent si cu subinteles.Stii ca asta il innebuneste.Iti place sa te joci cu mintea lui.Manipulare murdara de idei ce ii ruleaza in amintire ca un film alb-negru.Si daca doar ar avea habar cate s-au schimbat in tine, cate iubiri si cate suferinte te-au daramat si te-au consolidat totodata.Realizezi uimita, cum sentimentele tale pentru el, de fapt nu au disparut; au ramas acolo, impaturite intr-un dulap prafuit din sufletul tau, asteptand sa vina el sa deschida usa si sa le despatureasca.

Pentru tine, e iarasi august.Iar el…el e inca aici, langa tine.

“Si tu esti la fel.Ai aceleasi…buze dintotdeauna.”

Si iti zambeste si el la randul lui, rasucind cutitul intr-o rana veche, crezuta a fi cicatrizata.Buzele alea, tu le-ai iubit de atatea ori, ai visat la ele chiar si cu ochii deschisi.Te chinui sa iti amintesti ce gust au.O combinatie intre lamaie si multa miere cu scortisoara arsa, crezi.

Tanjesti dupa o imbratisare.Dar mai mult decat atat, ti-ai da jumatate din viata sa aflii din nou mirosul pielii lui, acel parfum cu care te-ai fi putut droga la nesfarsit.Nu iti poti muta privirea de la el.Vrea sa se ridice de la masa si iti spune ca i-a parut bine sa te revada si ca ar trebui sa restabiliti legatura.

Tu aprobi supusa, iar el te strange in brate in semn de despartire.Un amalgam de emotii si de fericiri te cuprinde si te sfasie; o mie de amintiri feerice , inca iti smulg un suspin.Ii soptesti la ureche ca timpul poate fi recuperat,iar el iti strecoara in mana stanga un bilet si dispare.

Pe fundal, undeva in surdina, se aude pierdut un refren:”I wanna lay you down on a bed of roses…” de Bon Jovi.

Si te doare sa vezi ca fizic, oamenii nu se schimba radical, dar pe interior e o mutare continua de bagaje sentimentale; iar cu cat te indepartezi mai mult de cei ce i-ai iubit, cu atat ei se transforma mai mult in straini, in necunoscuti pe care doar inima ta ii mai recunoaste odata cu trecerea ireversibila a timpului.

Asta poate fi si povestea ta, cititorule/cititoareo.Nu conteaza ca in loc de limonada, el/ea prefera ciocolata calda sau Jack-ul cu gheata.Pentru el/ea, gustul tau intotdeauna va avea ceva din aroma bauturii si invers.Nu e important ca au trecut zece,douazeci de ani in loc de cinci.Nu conteaza ca melodia de pe fundal e cu totul alta.Toate astea iti aduc aminte de un el sau de o ea.Toate astea inca te afecteaza, desi te incapatanezi sa negi.

“Si mi-a demonstrat de ce unu plus unu fac zero, cateodata, cand e vorba de o dragoste tarzie.”

-Alice Nastase

Barbatul intre fictiune si adevar

Conform stereotipului masculin, barbatul este:

independent curajos orgolios

puternic agresiv obiectiv

important aventuros sef

logic increzator in sine competitiv

lider activ autonom

protector ambitios

Barbatul biologic: atat de vulnerabil.

Ea iubeste.El nu stie ce-i iubirea.

Eu iubesc./ Tu iubesti. /Ea iubeste. /El iubeste. /Noi iubim. /Voi iubiti. /Ele iubesc. /Ei iubesc.

A iubi, oricat ar parea de imposibil, implica verbul a idealiza.Cand iubesti, totul are tenta de perfectiune.Indiferent daca persoana iubita este frumoasa sau urata din punct de vedere fizic, pentru tine va fi mereu inconjurata de un camp magnetic ce emana desavarsire, puritate, bunatate, si orice alte insusiri pozitive.Cand iubesti, atribui insusiri exceptionale, de cele mai multe ori ireale si invaluite de fabulos.

E ca atunci cand citesti o carte.Tie ti se poate parea interesanta, dar altuia ii poate parea fada, plictisitoare, lipsita de noima.Personajele iti pot parea pozitive, cand,de fapt, daca stai sa analizezi in detaliu, sunt negative.Si de cele mai multe ori ne indragostim de coperta; un ambalaj atat de bine realizat, care pe dinauntru ascunde ceva putred, ce iti provoaca repulsie; sau de titlu (un nume care sugereaza multe dar de fapt, spune prea putine lucruri).

Apoi ne pare rau ca am cumparat porcaria aia de carte, o aruncam undeva, intr-un cotlon si o lasam acolo pana cand ne amintim sa o ardem sau sa o daruim.

Iubirea e atunci cand uiti de tine si te contopesti in trup si suflet cu celalalt; cand nu iti pasa de parerea altora, cand tot ce vezi, vezi prin prisma lui; cand el sufera si tu ii esti neconditionat alaturi ,indiferent daca acum cateva zile te-a facut sa iti plangi sufletul.Pentru ca iubirea e oarba si surda.Nu vrei sa te lasi influentata de nimic ce ti-ar putea darama zidul de fericire, dar totusi esti constienta ca, cu cat te chinui mai mult sa il ridici, cu atat se transforma mai repede in praf amorf.

Iubirea cere timp si dovezi practice.Nu te multumesti cu nimic teoretic.

Zi-mi!Cu ce te ajuta o suta de mesaje in care iti spune ca te iubeste, daca in realitate nu ti-o demonstreaza?Cu ce te ajuta sa construiesti pentru amandoi o lume virtuala, daca in viata cotidiana nu primesti o imbratisare, un sarut, o mangaiere?Pentru noi, tot ce nu e materializat are valoare nula;reprezinta cuvinte rostite la intamplare, in necunostiinta de cauza, si pierdute in neant.

Si asta e cel mai intemeiat motiv pentru care ai nevoie de el.Pentru ca, un obiect, o planta sau un animal nu iti poate alina suferinta, nu te poate face sa uiti de probleme si de griji, nu iti poate darui un sarut pe frunte in semn de noapte buna.Pentru ca, oricat de flegmatic si de pragmatic ar fi, tu speri ca macar o secunda din existenta lui mizerabila se gandeste la tine, la binele tau, la cum sa te ajute.Gandul asta te consoleaza cand stai pe podea si tremuri de atatea lacrimi ce iti curg pe obraz, strangandu-ti genunchii la piept si intrebandu-te incontinuu de ce tu.

Iubire e atunci cand te trezesti dimineata, iar langa tine vezi un individ care doarme si realizezi contemplativ ca fara el, noaptea ar trece mult mai greu, iar pe strada ta nu ar mai zambi soarele.

Iubire nu e atunci cand taci si inghiti reprosuri si nervi irositi pe moment, ci atunci cand spui tot ce te apasa si incerci sa ajungi la un acord cu celalalt.Iubire nu inseamna sa accepti batai care in final se vor termina prin cicatrici, printr-o justificare idioata:”A fost din dragoste.” sau printr-un “Iarta-ma!” fara valoare.

Nimeni nu a spus ca a iubi e usor.In fond, trebuie sa ai curaj sa iubesti.Dar cea mai grea parte intr-o iubire e atunci cand vezi ca cel la care tii atat de mult, de fapt nu e printul ala din povesti, pe un cal alb, ci un strain despre care nu ai stiut niciodata nimic adevarat;un strain cladit din minciuni; sau cand esti inselata si se sterge cu tine pe jos ca si cum ai fi o carpa, tot ce auzi la urma urmelor e:”Nu am vrut.A fost vina ei.”

De cele mai multe dati, ne lamentam ca iubirea este o curva care ne sfasie, dar trebuie sa recunoastem si ca acest masochism ni-l facem noi cu mana noastra. Pentru ca orice femeie din lumea asta oricat de mult ar fi patimit, inca si-ar mai da jumatate de viata pentru un strop de iubire.Pentru ca iubirea e ca un viciu care iti creaza dependenta si te transforma intr-un impatimit si desi iti zici non-stop ca de maine renunti la ea, nu poti si nici macar nu vrei sa scapi din mrejele ei de scorpie cocheta.

Restul...e tacere

Tu si el stand in aceeasi incapere.Doar voi doi si gandurile voastre.Dezbracati de falstitate, rutina si idei preconcepute.Incepeti o discutie stupida si continuati sa vorbiti asa pana cand se epuizeaza toate subiectele.Nu ai crezut vreodata ca ai sa vorbesti despre masini, mirosuri sau pisici.

Si deodata se lasa o tacere.Te sfasie pana in adancul madularelor si simti cum musca din tine ca o hapsana.

Si acum ce e de spus?Acum, cand totul e tacere.

Iti plimbi privirea pe un perete din jurul tau pana cand inevitabil privirea ta se intalneste cu a lui.Irisii vostrii se contopesc unul in celalalt si pasiunea intensifica incet, incet tacerea.Ce poti tu sa faci cand cortina de cuvinte a cazut, cand ati ramas doar tu, un oarecare el si o liniste cumplita?Principiile tale de domnisoara cizelata si respectuoasa iti soptesc sa iti sufoci orice gand murdar care se plimba in acest moment prin mintea ta perversa.Nu stii daca sa dai crezare constiintei sau sufletului.

Dar optezi pentru constiinta si te ridici, iti iei geaca si geanta de pe canapea si pleci in graba trantind in urma ta un “Adio” usturator si usa, acea usa pe care tu nu o vei mai deschide vreodata.Apesi pe butonul verde de la lift si pentru macar o secunda iti imaginezi cum el vine dupa tine si te roaga ca un catelus sa mai stai.Iti place sa il surprinzi in ipostaza de victima care implora.Dar el nu apare.Pasesti in lift si nu stii cum sa ajungi mai repede la parter si cum sa o iei la fuga.

Afara ploua infernal.Te urci in Volvo-ul tau si pleci incotro vezi cu ochii, dar nu inainte de a te da cu capul de volan si de a iti spune de nenumarate de ori cat esti de proasta.

De ce ai facut asta?Nici tu nu stii.Lumina din apartamentul lui se stinge, dar tu nu stii ca dincolo de fereastra el sta si te priveste.Cate regrete in voi.Totul ar fi putut fi atat de perfect fara acea tacere dureroasa care iti tiuie in timpan si te indeamna sa o iei la goana.

Introduci cheia in contact si te indrepti spre nicaieri.Iar el va tine minte vesnic scartaitul rotilor masinii tale pe asfalt, din seara aia din care nu te-a mai revazut.

Opresti la o margine de sosea pustie, cobori din masina si te arunci pe iarba, incepi sa iti versi furia pe pamant si sa plangi cu sughituri.Te raneste ploaia, si tot ce ar fi putut fi si nu a fost.Ai senzatia ca te zgarie pe obraji cu ghearele ei lungi, si stiu ca acum nu iti mai pasa de nimic.

Din momentul ala ai devenit o alta persoana, o persoana flegmatica, nepasatoare fata de lumea ce o inconjoara.La urma urmei, daca lor nu le pasa de tine, tie de ce ti-ar pasa?

Desi ti se pare imposibil si te incapatanezi sa nu crezi, acea tacere a simtit-o si el.Acea tacere pe care nu o poti descifra decat daca o traiesti tu pe propria ta piele.

Cand nu vorbesti si nu mai e nimic de zis, restul e tacere.

a trai=a iubi, a vedea,a intelege, a asculta;

“Tot ce i-a lipsit dar si-a dorit, i se va da inapoi inzecit.”

Ai incercat vreodata sa asculti ploaia cu sufletul si nu cu urechile?Te-ai pus vreodata in pielea unui orb?Tu,acela care judeci persoanele cu ochii si nu cu inima.El cum se poate indragosti?Ce conotatie are pentru el termenul “frumos” daca el nu cunoaste niciun standard al frumusetii fizice?Singurii ochi cu care i-a fost dat sa vada au fost cei ai inimii.Tot ceea ce tu cunosti, el nici macar nu isi imagineaza.Culori, lumina,apus,rasarit,luna,stele,orizont,zambet,mare,nisip,munte,o expresie oarecare a fetei, el nu le percepe.Tot ceea ce poate el interpreta este din tonul vocii sau din atingeri.Sa nu stii ce culoare are cerul, cum arata un copil in bratele mamei sale.Totul sa fie ghidat.Un pas in plus sau in minus,mai grabit sau mai lent si te lovesti de diferite obiecte sau nu reusesti sa ajungi la ele.

O lectie de viata pe care ne-o ofera si anume ca: daca ne miscam prea rapid sau prea incet, putem pierde totul, nemaireusind sa ne atingem obiectivele.Tot ce noua ni se pare comun, pentru ei e neobisnuit.Toate lucrurile pe care tu le ignori si de care nu te bucuri, ei ar da orice sa le aiba.Plimba-te descult pe malul marii, simte nisipul printre degete, lasa valurile sa te patrunda, asculta-le susurul, zambeste sub soare, canta sub luna, descopera orizontul, asculta ploaia,contempla culorile, formele, dimensiunile, citeste, afla, cauta, iubeste cu sufletul, ofera prietenie si ti se va da, fa toate astea ca si cum maine ai fi aruncat in intuneric si nu inceta niciodata sa te bucuri de fiecare lucru simplu pe care ti-l ofera natura.

Pentru ca traim intr-o lume extrem de superficiala, in care nu mai conteaza personalitatea si gandirea ci doar exteriorul.O lume snoaba, care nu vede dincolo de criteriile frumosului impuse de mass-media:90-60-90,picioare lungi/muschi si nimic in cap, si care ar fi complet debusolata daca ar ramane fara vedere.

Nu spuneti nu la nimic pozitiv din ceea ce vi se ofera.Maine nu se stie daca nu se contopeste in astazi.

Neom

Cand continui sa vrei si nu mai obtii, cand ai si nu daruiesti, cand plangi, cand tipi, cand iti frang aripile si nu mai poti zbura, cand simti ca ai de dus mai mult decat poti cara, cand nu te mai impresioneaza nimic din ce vezi, cand totul in jurul tau e minciuna, cand esti lefter si umblii hai-hui pe strazi fara tinta, cand vantul iti bate in fata si tu nu mai lupti impotriva lui, cand nu te scarbeste inocenta si naivitatea, cand toata umanitatea e aruncata in oprobiu, cand soarele nu iti mai zambeste, iar luna a disparut, cand stelele se ascund de privirea ta, cand te uiti in oglinda si nu iti place ce vezi, cand talpile iti sangereaza pe cioburi de durere, vicisitudine si tot ce iti doresti este sa te ineci in catharsis, cand memorii se frang in mainile tale neputincioase, cand nu intelegi nimic din gesturi sau vorbe, cand totul suna a pierdut sau a trecut, cand nu mai cunosti induiosarea, atunci poti spune ca nu ai existat degeaba.Ai trait pentru EI, iar ei ti-au consumat progresiv existenta si te-au transformat intr-un neom, dar tu esti constient ca totusi te-ai straduit sa fii altfel.

Si pana la urma, cu totii ajungem neoameni, vrand, nevrand.

Pentru ca se pricep sa ne striveasca aripile, sa ne franga visele si sa le azvarle in cele patru zari, dar nu vor fi niciodata in stare sa ne fure speranta.Oamenii…