Mai stii?Plangeam de parca ma taia cineva cu ferastraul si-ti pot repeta azi, ceea ce ti-am spus atunci; ca ma durea toata fiinta si ca ma sufoca aerul pe care il inhalam. Mi-am gasit cumva echilibrul si mi-am vazut apoi, de drum, desi aveam certitudinea si as fi putut chiar sa jur lumii intregi ca nu voi mai iubi niciodata. Pare absurd si ilogic; pare o insiruire de cuvinte goale, lipsite de esenta, dar da; te-am iubit. Nu cu maturitatea adultului sau cu intelepciunea si intelegerea batranului, ci cu inocenta copilului, cu sentimentul cel mai pur pe care-l poate nutri o persoana pentru o alta. Iti abandonezi toate visele si toate sperantele in palma omului care, nestiind ce sa faca cu ele, le spulbera in cele patru zari; si contrazi-ma, daca nu e un paradox ca in ciuda faptului ca nu i-a pasat, tu tot nu il poti da uitarii si te agati din ce in ce mai tare de el, asa cum un muribund trage cu dintii de-un fir de viata. De fapt, cred ca plangeam de frica, intelegand ca nu ne vom mai comporta niciodata ca atunci, de frica ce mi-o provoca posibilitatea ideii ca traiesc o dulce minciuna.
In fine.Te-am cautat de multe ori, dupa acel episod. O data incercand sa ma conving pe mine insami ca nu mai tin deloc la tine, pentru ca ulterior sa imi dau seama ca m-am inselat; o data pentru a vedea daca tu o duci mai bine decat mine, o data ca sa concluzionez ca nu; o data, dupa ce am vrut sa ne mai dam o sansa, crezand ca locul tau e totusi langa mine, in ciuda sortii nefaste care imi dovedise in nenumarate randuri, contrariul; iar apoi, ca sa iti demonstrez ca putem fi simplii prieteni si ca sa te fac sa realizezi ca meriti sa fii fericit cu adevarat.
Trebuia sa deschizi ochii si sa iti dai seama ca multiplele aventuri care te purtau initial, pe aripile unui paradis iluzoriu, nu aveau decat sa te arunce in infernul cauzat de lipsa propriei stime de sine si de gandul ca la sfarsitul zilei, nu ai pe nimeni care sa te aprecieze la adevarata ta valoare; pentru defectele si pentru calitatile tale, asa cum sunt ele, asa cum esti tu, fara a fi necesar sa-ti insusesti gesturi sau atitudini care nu iti apartin.
Am crezut mereu in tine si nu de putine ori m-am abtinut sa te judec pentru greselile tale, insa ai ocupat mereu in inima mea, un loc special si am decis sa fiu surda, oarba si muta, sa te sustin, sa te ascult indiferent de situatie, sa iti acord votul de incredere pe care ti l-au rapit toti, rand pe rand, sa te ajut sa iesi la liman, sa nu te simti singur.
Iar daca maine vei simti ca ti se prabuseste cerul deasupra capului sau ca iti fuge pamantul de sub picioare, eu voi fi acolo. Te voi tine strans de mana, iti voi inveli sufletul de frigul oricarei dureri si nu iti voi da drumul pana in clipa in care curcubeul va succeda ploii. Si nici atunci.
Cu riscul statutului de inutil pe care il dobandeste ceva pe care deja il/o ai, ti-am scris toate astea. Si poate nu azi si poate nici maine, nu le vei citi, insa am certitudinea ca intr-o zi vei fi partas la amintirile mele tarate in prezent si ca vei constientiza, in sfarsit, ca ai trecut prin viata mea asa cum trece talpa pe nisipul ud: imprimand o urma. In urma aia, te port mereu; prin ea suntem legati.
Cand ai sa intelegi ca nu te voi parasi niciodata, oricat te-ai chinui tu sa o iei la fuga si sa ma abandonezi in trecut? Esti supliciu si extaz. Te-ai dovedit a fi un rau necesar, iar eu o fetita incapatanata.
Si nu stiu daca asa trebuia sa se intample totul, daca asa ne era dat sa traim, insa consider ca viitorul, noi singuri ni-l construim. De asta nu as vrea sa spun vreodata: "asa a fost scris"; din aceste patru cuvinte nu reiese capacitatea noastra de a lua decizii pe cont propriu sau de a ni le asuma, ci, faptul ca suntem doar niste papusi de lut, manevrate si asezate intr-o infinita scena de catre un regizor numit destin, care ne invarte dupa bunul sau plac. Nu vreau sa ajung in postura in care sa afirm ca "soarta e de vina" si nu eu. Nu sunt o lasa. Nu ma dezmint.
It wasn't written for us, before we'd even started it. We wrote it, on the way, step by step, as we wanted it to be.
Tic
Tac
Tic
Tac
Tic
Tac
Buna dimineata, eternitate!
