Viteza,s.f.=distanta/timp;
Viteza=distanta care va desparte/timpul pana cand ai sa il revezi;
Iubire, s.f.= Faptul de a iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus; sentiment de afecțiune (și admirație) pentru cineva sau ceva;
Iubire=Sentiment inselator care te determina sa crezi ca lumea e la picioarele tale;altruism; egoism; sinceritate; incredere; fidelitate; fericire;agonie; extaz; tortura; mangaiere; imbratisare; sarut; insusirea de a fi orb si surd; lacrimi; zambete; amintiri; viata; eternitate; suspin;
Timp= I. S.n. Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S.n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz;
Timp=forta supranaturala care ne imbatraneste fara a sesiza si in care se masoara si se sfarsesc toate lucrurile;
Tacere =1. A nu vorbi nimic, a se abține să vorbească. ♢ Loc. adv. Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. ♢ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peștele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimi;
Tacere=cand cuvintele ori sunt de prisos ori nu sunt deloc;
MOÁRTE s.f. =Încetare a vieții, oprire a tuturor funcțiilor vitale, sfârșitul vieții; răposare; deces;
Moarte=stare fizica si spirituala in care ajunge orice om dupa ce se naste si traieste;lasarea in urma a unei vieti pamantesti plina de durere si indreptarea spre o lume crezuta a fi mai buna;atunci cand ai uitat sa iubesti;

Amestec emotional

Azi l-ai revazut dupa atata amar de vreme.E la fel, dar totusi e atat de diferit.Aceleasi buze pline, aceiasi ochi caprui care te fixeaza obsesiv,acelasi zambet ce aduce a soare, aceleasi brate care te-au tinut candva in interiorul lor.Dar maxilarul ii e mai proeminent, s-a mai inaltat, sentimentele si le-a schimbat de atatea mii de ori de cand nu l-ai mai vazut.Si totusi…a ramas acelasi copil cu ganduri colorate pervers.Acelasi copil care mereu are nevoie de iubirea ta, chiar daca niciodata nu iti va arata asta.

Observi cu stupoare, cum dupa cinci ani, bautura lui favorita e tot limonada; amestec sublim de arome cu gust si miros de lamaie ce inca ii incanta simturile.Candva…tu erai limonada lui.Sorbea din tine, cum isi soarbe acum gandurile din paharul acela acru.

Isi ridica privirea si te observa.Se ridica de la masa si se indreapta spre tine.Are mai mult atitudine ca odinioara, dar retina ta, tot superb il percepe.Te analizeaza din cap pana in picioare, ca mai demult, si uita ca de fapt mai sunt si altii in jurul vostru.Intr-un final, tot ce poate articula este:

“Nu te-ai schimbat prea mult.”

Nu ii raspunzi, dar ii zambesti inocent si cu subinteles.Stii ca asta il innebuneste.Iti place sa te joci cu mintea lui.Manipulare murdara de idei ce ii ruleaza in amintire ca un film alb-negru.Si daca doar ar avea habar cate s-au schimbat in tine, cate iubiri si cate suferinte te-au daramat si te-au consolidat totodata.Realizezi uimita, cum sentimentele tale pentru el, de fapt nu au disparut; au ramas acolo, impaturite intr-un dulap prafuit din sufletul tau, asteptand sa vina el sa deschida usa si sa le despatureasca.

Pentru tine, e iarasi august.Iar el…el e inca aici, langa tine.

“Si tu esti la fel.Ai aceleasi…buze dintotdeauna.”

Si iti zambeste si el la randul lui, rasucind cutitul intr-o rana veche, crezuta a fi cicatrizata.Buzele alea, tu le-ai iubit de atatea ori, ai visat la ele chiar si cu ochii deschisi.Te chinui sa iti amintesti ce gust au.O combinatie intre lamaie si multa miere cu scortisoara arsa, crezi.

Tanjesti dupa o imbratisare.Dar mai mult decat atat, ti-ai da jumatate din viata sa aflii din nou mirosul pielii lui, acel parfum cu care te-ai fi putut droga la nesfarsit.Nu iti poti muta privirea de la el.Vrea sa se ridice de la masa si iti spune ca i-a parut bine sa te revada si ca ar trebui sa restabiliti legatura.

Tu aprobi supusa, iar el te strange in brate in semn de despartire.Un amalgam de emotii si de fericiri te cuprinde si te sfasie; o mie de amintiri feerice , inca iti smulg un suspin.Ii soptesti la ureche ca timpul poate fi recuperat,iar el iti strecoara in mana stanga un bilet si dispare.

Pe fundal, undeva in surdina, se aude pierdut un refren:”I wanna lay you down on a bed of roses…” de Bon Jovi.

Si te doare sa vezi ca fizic, oamenii nu se schimba radical, dar pe interior e o mutare continua de bagaje sentimentale; iar cu cat te indepartezi mai mult de cei ce i-ai iubit, cu atat ei se transforma mai mult in straini, in necunoscuti pe care doar inima ta ii mai recunoaste odata cu trecerea ireversibila a timpului.

Asta poate fi si povestea ta, cititorule/cititoareo.Nu conteaza ca in loc de limonada, el/ea prefera ciocolata calda sau Jack-ul cu gheata.Pentru el/ea, gustul tau intotdeauna va avea ceva din aroma bauturii si invers.Nu e important ca au trecut zece,douazeci de ani in loc de cinci.Nu conteaza ca melodia de pe fundal e cu totul alta.Toate astea iti aduc aminte de un el sau de o ea.Toate astea inca te afecteaza, desi te incapatanezi sa negi.

“Si mi-a demonstrat de ce unu plus unu fac zero, cateodata, cand e vorba de o dragoste tarzie.”

-Alice Nastase

Barbatul intre fictiune si adevar

Conform stereotipului masculin, barbatul este:

independent curajos orgolios

puternic agresiv obiectiv

important aventuros sef

logic increzator in sine competitiv

lider activ autonom

protector ambitios

Barbatul biologic: atat de vulnerabil.

Ea iubeste.El nu stie ce-i iubirea.

Eu iubesc./ Tu iubesti. /Ea iubeste. /El iubeste. /Noi iubim. /Voi iubiti. /Ele iubesc. /Ei iubesc.

A iubi, oricat ar parea de imposibil, implica verbul a idealiza.Cand iubesti, totul are tenta de perfectiune.Indiferent daca persoana iubita este frumoasa sau urata din punct de vedere fizic, pentru tine va fi mereu inconjurata de un camp magnetic ce emana desavarsire, puritate, bunatate, si orice alte insusiri pozitive.Cand iubesti, atribui insusiri exceptionale, de cele mai multe ori ireale si invaluite de fabulos.

E ca atunci cand citesti o carte.Tie ti se poate parea interesanta, dar altuia ii poate parea fada, plictisitoare, lipsita de noima.Personajele iti pot parea pozitive, cand,de fapt, daca stai sa analizezi in detaliu, sunt negative.Si de cele mai multe ori ne indragostim de coperta; un ambalaj atat de bine realizat, care pe dinauntru ascunde ceva putred, ce iti provoaca repulsie; sau de titlu (un nume care sugereaza multe dar de fapt, spune prea putine lucruri).

Apoi ne pare rau ca am cumparat porcaria aia de carte, o aruncam undeva, intr-un cotlon si o lasam acolo pana cand ne amintim sa o ardem sau sa o daruim.

Iubirea e atunci cand uiti de tine si te contopesti in trup si suflet cu celalalt; cand nu iti pasa de parerea altora, cand tot ce vezi, vezi prin prisma lui; cand el sufera si tu ii esti neconditionat alaturi ,indiferent daca acum cateva zile te-a facut sa iti plangi sufletul.Pentru ca iubirea e oarba si surda.Nu vrei sa te lasi influentata de nimic ce ti-ar putea darama zidul de fericire, dar totusi esti constienta ca, cu cat te chinui mai mult sa il ridici, cu atat se transforma mai repede in praf amorf.

Iubirea cere timp si dovezi practice.Nu te multumesti cu nimic teoretic.

Zi-mi!Cu ce te ajuta o suta de mesaje in care iti spune ca te iubeste, daca in realitate nu ti-o demonstreaza?Cu ce te ajuta sa construiesti pentru amandoi o lume virtuala, daca in viata cotidiana nu primesti o imbratisare, un sarut, o mangaiere?Pentru noi, tot ce nu e materializat are valoare nula;reprezinta cuvinte rostite la intamplare, in necunostiinta de cauza, si pierdute in neant.

Si asta e cel mai intemeiat motiv pentru care ai nevoie de el.Pentru ca, un obiect, o planta sau un animal nu iti poate alina suferinta, nu te poate face sa uiti de probleme si de griji, nu iti poate darui un sarut pe frunte in semn de noapte buna.Pentru ca, oricat de flegmatic si de pragmatic ar fi, tu speri ca macar o secunda din existenta lui mizerabila se gandeste la tine, la binele tau, la cum sa te ajute.Gandul asta te consoleaza cand stai pe podea si tremuri de atatea lacrimi ce iti curg pe obraz, strangandu-ti genunchii la piept si intrebandu-te incontinuu de ce tu.

Iubire e atunci cand te trezesti dimineata, iar langa tine vezi un individ care doarme si realizezi contemplativ ca fara el, noaptea ar trece mult mai greu, iar pe strada ta nu ar mai zambi soarele.

Iubire nu e atunci cand taci si inghiti reprosuri si nervi irositi pe moment, ci atunci cand spui tot ce te apasa si incerci sa ajungi la un acord cu celalalt.Iubire nu inseamna sa accepti batai care in final se vor termina prin cicatrici, printr-o justificare idioata:”A fost din dragoste.” sau printr-un “Iarta-ma!” fara valoare.

Nimeni nu a spus ca a iubi e usor.In fond, trebuie sa ai curaj sa iubesti.Dar cea mai grea parte intr-o iubire e atunci cand vezi ca cel la care tii atat de mult, de fapt nu e printul ala din povesti, pe un cal alb, ci un strain despre care nu ai stiut niciodata nimic adevarat;un strain cladit din minciuni; sau cand esti inselata si se sterge cu tine pe jos ca si cum ai fi o carpa, tot ce auzi la urma urmelor e:”Nu am vrut.A fost vina ei.”

De cele mai multe dati, ne lamentam ca iubirea este o curva care ne sfasie, dar trebuie sa recunoastem si ca acest masochism ni-l facem noi cu mana noastra. Pentru ca orice femeie din lumea asta oricat de mult ar fi patimit, inca si-ar mai da jumatate de viata pentru un strop de iubire.Pentru ca iubirea e ca un viciu care iti creaza dependenta si te transforma intr-un impatimit si desi iti zici non-stop ca de maine renunti la ea, nu poti si nici macar nu vrei sa scapi din mrejele ei de scorpie cocheta.

Restul...e tacere

Tu si el stand in aceeasi incapere.Doar voi doi si gandurile voastre.Dezbracati de falstitate, rutina si idei preconcepute.Incepeti o discutie stupida si continuati sa vorbiti asa pana cand se epuizeaza toate subiectele.Nu ai crezut vreodata ca ai sa vorbesti despre masini, mirosuri sau pisici.

Si deodata se lasa o tacere.Te sfasie pana in adancul madularelor si simti cum musca din tine ca o hapsana.

Si acum ce e de spus?Acum, cand totul e tacere.

Iti plimbi privirea pe un perete din jurul tau pana cand inevitabil privirea ta se intalneste cu a lui.Irisii vostrii se contopesc unul in celalalt si pasiunea intensifica incet, incet tacerea.Ce poti tu sa faci cand cortina de cuvinte a cazut, cand ati ramas doar tu, un oarecare el si o liniste cumplita?Principiile tale de domnisoara cizelata si respectuoasa iti soptesc sa iti sufoci orice gand murdar care se plimba in acest moment prin mintea ta perversa.Nu stii daca sa dai crezare constiintei sau sufletului.

Dar optezi pentru constiinta si te ridici, iti iei geaca si geanta de pe canapea si pleci in graba trantind in urma ta un “Adio” usturator si usa, acea usa pe care tu nu o vei mai deschide vreodata.Apesi pe butonul verde de la lift si pentru macar o secunda iti imaginezi cum el vine dupa tine si te roaga ca un catelus sa mai stai.Iti place sa il surprinzi in ipostaza de victima care implora.Dar el nu apare.Pasesti in lift si nu stii cum sa ajungi mai repede la parter si cum sa o iei la fuga.

Afara ploua infernal.Te urci in Volvo-ul tau si pleci incotro vezi cu ochii, dar nu inainte de a te da cu capul de volan si de a iti spune de nenumarate de ori cat esti de proasta.

De ce ai facut asta?Nici tu nu stii.Lumina din apartamentul lui se stinge, dar tu nu stii ca dincolo de fereastra el sta si te priveste.Cate regrete in voi.Totul ar fi putut fi atat de perfect fara acea tacere dureroasa care iti tiuie in timpan si te indeamna sa o iei la goana.

Introduci cheia in contact si te indrepti spre nicaieri.Iar el va tine minte vesnic scartaitul rotilor masinii tale pe asfalt, din seara aia din care nu te-a mai revazut.

Opresti la o margine de sosea pustie, cobori din masina si te arunci pe iarba, incepi sa iti versi furia pe pamant si sa plangi cu sughituri.Te raneste ploaia, si tot ce ar fi putut fi si nu a fost.Ai senzatia ca te zgarie pe obraji cu ghearele ei lungi, si stiu ca acum nu iti mai pasa de nimic.

Din momentul ala ai devenit o alta persoana, o persoana flegmatica, nepasatoare fata de lumea ce o inconjoara.La urma urmei, daca lor nu le pasa de tine, tie de ce ti-ar pasa?

Desi ti se pare imposibil si te incapatanezi sa nu crezi, acea tacere a simtit-o si el.Acea tacere pe care nu o poti descifra decat daca o traiesti tu pe propria ta piele.

Cand nu vorbesti si nu mai e nimic de zis, restul e tacere.

a trai=a iubi, a vedea,a intelege, a asculta;

“Tot ce i-a lipsit dar si-a dorit, i se va da inapoi inzecit.”

Ai incercat vreodata sa asculti ploaia cu sufletul si nu cu urechile?Te-ai pus vreodata in pielea unui orb?Tu,acela care judeci persoanele cu ochii si nu cu inima.El cum se poate indragosti?Ce conotatie are pentru el termenul “frumos” daca el nu cunoaste niciun standard al frumusetii fizice?Singurii ochi cu care i-a fost dat sa vada au fost cei ai inimii.Tot ceea ce tu cunosti, el nici macar nu isi imagineaza.Culori, lumina,apus,rasarit,luna,stele,orizont,zambet,mare,nisip,munte,o expresie oarecare a fetei, el nu le percepe.Tot ceea ce poate el interpreta este din tonul vocii sau din atingeri.Sa nu stii ce culoare are cerul, cum arata un copil in bratele mamei sale.Totul sa fie ghidat.Un pas in plus sau in minus,mai grabit sau mai lent si te lovesti de diferite obiecte sau nu reusesti sa ajungi la ele.

O lectie de viata pe care ne-o ofera si anume ca: daca ne miscam prea rapid sau prea incet, putem pierde totul, nemaireusind sa ne atingem obiectivele.Tot ce noua ni se pare comun, pentru ei e neobisnuit.Toate lucrurile pe care tu le ignori si de care nu te bucuri, ei ar da orice sa le aiba.Plimba-te descult pe malul marii, simte nisipul printre degete, lasa valurile sa te patrunda, asculta-le susurul, zambeste sub soare, canta sub luna, descopera orizontul, asculta ploaia,contempla culorile, formele, dimensiunile, citeste, afla, cauta, iubeste cu sufletul, ofera prietenie si ti se va da, fa toate astea ca si cum maine ai fi aruncat in intuneric si nu inceta niciodata sa te bucuri de fiecare lucru simplu pe care ti-l ofera natura.

Pentru ca traim intr-o lume extrem de superficiala, in care nu mai conteaza personalitatea si gandirea ci doar exteriorul.O lume snoaba, care nu vede dincolo de criteriile frumosului impuse de mass-media:90-60-90,picioare lungi/muschi si nimic in cap, si care ar fi complet debusolata daca ar ramane fara vedere.

Nu spuneti nu la nimic pozitiv din ceea ce vi se ofera.Maine nu se stie daca nu se contopeste in astazi.

Neom

Cand continui sa vrei si nu mai obtii, cand ai si nu daruiesti, cand plangi, cand tipi, cand iti frang aripile si nu mai poti zbura, cand simti ca ai de dus mai mult decat poti cara, cand nu te mai impresioneaza nimic din ce vezi, cand totul in jurul tau e minciuna, cand esti lefter si umblii hai-hui pe strazi fara tinta, cand vantul iti bate in fata si tu nu mai lupti impotriva lui, cand nu te scarbeste inocenta si naivitatea, cand toata umanitatea e aruncata in oprobiu, cand soarele nu iti mai zambeste, iar luna a disparut, cand stelele se ascund de privirea ta, cand te uiti in oglinda si nu iti place ce vezi, cand talpile iti sangereaza pe cioburi de durere, vicisitudine si tot ce iti doresti este sa te ineci in catharsis, cand memorii se frang in mainile tale neputincioase, cand nu intelegi nimic din gesturi sau vorbe, cand totul suna a pierdut sau a trecut, cand nu mai cunosti induiosarea, atunci poti spune ca nu ai existat degeaba.Ai trait pentru EI, iar ei ti-au consumat progresiv existenta si te-au transformat intr-un neom, dar tu esti constient ca totusi te-ai straduit sa fii altfel.

Si pana la urma, cu totii ajungem neoameni, vrand, nevrand.

Pentru ca se pricep sa ne striveasca aripile, sa ne franga visele si sa le azvarle in cele patru zari, dar nu vor fi niciodata in stare sa ne fure speranta.Oamenii…

Shit

“Tot ce e bun in viata ori e imoral,ilegal sau ingrasa.”

Nu ma uita...

Toata viata noastra, lasam flori de nu-ma-uita in urma noastra, printr-un miros, printr-un sarut, printr-o imbratisare calduroasa, printr-un cuvant sincer sau rostit la nervi, in fine.Prin lucruri pozitive sau negative, sunt persoane care pur si simplu nu te pot da uitarii si care noaptea, cand somnul nu isi face resimtita prezenta, mediteaza profund asupra conotatiei gestului tau.Chiar daca au trecut zece minute, o ora, un an sau cincizeci de ani de cand s-a intamplat, undeva in mintea lor, faptele sau vorbele tale si-au lasat amprenta si isi vor mai aminti de ele, candva, la o cafea, razand sau posomorandu-se.

Daca am putea sterge tot ce apartine trecutului, inclusiv lucrurile care ne-au smuls un zambet sau un hohot de ras, nimic nu ar mai avea farmec, ne-am pierde radacinile, esenta sufletului si nu am mai avea motive sa simtim.Existenta noastra ar fi lipsita de logica, iar oamenii ar fi niste simple zaruri aruncate ironic de catre un zeu suprem, pe tabla jocului numit “Terra”, singurile scopuri fiind acelea de a se distra si de a face ca zilele sa se scurga mai usor.Dupa ce, ciclul de 24 de ore se incheie, mintea noastra se va goli printr-o bataie din degete.Totul ar fi inovator pentru oameni, dar nu ar mai reusi niciodata sa se cunoasca cu adevarat sau sa inteleaga care “naiba” o fi scopul lor pe lume?!Si totusi, de cate ori nu v-ati dorit sa o luati de la zero?Sa va nasteti din nou?Dar urmeaza o alta intrebare.De cate ori ati fi dispusi sa renasteti pentru a va repara greselile?Oare zilnic, de 365 de ori intr-un an?Poate voi da; eu nu.

Vrem sa daruim flori de nu-ma-uita tuturor oamenilor care vin si pleaca din vietile noastre, pentru a avea certitudinea ca dupa moarte, va mai ramane ceva viu din noi pe acest pamant.Si uite asa, sa realizam ca nu am trait degeaba, atata timp cat dainuim chiar si prin florile de nu-ma-uita rupte, mucegaite sau aruncate undeva intr-un sertar scartaitor si tinut sub o cheie pierduta al subconstientului unui individ.

Am presarat mii de flori de nu-ma-uita dar mi-as dori sa stiu… oare cate din ele chiar au inflorit?

Ingratitudine tipic masculina

Buzele carnoase/subtiri, nasul stramb/drept, ochii mici/mijlocii/mari albastrii/verzi/caprui/negrii, maxilarul proeminent, pielea catifelata/aspra, gene lungi/scurte, sprancene stufoase/pensate, parul scurt/lung blond/saten/roscat/brunet, atitudinea infantila, vocea subtire/grava, modul de a se imbraca, parfumul aspru/dulce/suav/puternic, gestica care il da de gol sau in spatele careia se ascunde, zambetul sincer/fals, dintii drepti/strambi albi/pigmentati, toate astea te fac sa il iubesti si mai mult, pentru ca stii ca desi nu atinge nici pe departe standardul de perfectiune si desi de multe ori se comporta ca un copil de doi ani care da din picioare cand nu-i convine ceva, e real si mai inainte de toate e al tau.Tu singura l-ai ales cu defectele si calitatile corespunzatoare si ti l-ai asumat.Pentru ca el e singurul capabil sa iti faca inima sa fremete si sa sangereze, dar tot el ti-o si panseaza, si stii ca in cele din urma tot la tine se intoarce.Iubirea te motiveaza sa il ierti ori de cate ori greseste sau calca stramb si realizezi ca nu ar putea sa fie altfel, pentru ca sunteti predestinati sa sfarsiti impreuna.

Femeile stiu sa va iubeasca, sa va adore, sa va rasfete, sa afiseze un zambet atunci cand pe interior se despica in doua, stiu sa isi faca griji pentru voi ca nimeni altele din pricina sentimentului matern innascut, stiu sa va mangaie cand cerul va cade pe umeri, ele va asteapta cu mancarea pregatita in fiecare seara cand veniti franti acasa, ele uita atunci cand le bateti sau le injurati si inghit in sec, ele stiu cum sa va faca sa va pierdeti ratiunea si cumpatul,cum sa fie si sotii si prietene si amante,cum sa starneasca in voi pasiune, ele sufera durerile nasterii si tot ele lupta ca niste leoaice pentru copiii lor.Si totusi nu stiti sa la valorati si sa le rasplatiti pentru sacrificiile savarsite…voi, voi nu le meritati.

5 secunde pentru o eternitate

Ai coborat in graba scarile indoielilor tale si te-ai avantat spre necunoscut, inchizand usa ezitarii in urma ta si fara sa stii cum sau cand, te-ai trezit singur pe strada viselor si a cosmarurilor tale.

Intre timp, un individ oarecare isi sarbatoreste cei 25 de ani proaspat impliniti, un altul sterge lacrimile fiului sau de pe obraji si ii scrijeleste un suras fortat pe buze, un altul alearga prin ploaie, intr-un alt colt de lume, un altul isi leaga destinul de cel al persoanei iubite, un altul isi trage in fuga pantalonii si camasa pe el si se pregateste sa mearga spre casa, unde o prea naiva sotie il asteapta intr-un desu rosu, ce ulterior va sfarsi pangarit de minciuna si de scarba.Toate astea in mai putin de 5 secunde.Cinci secunde in care lumea se schimba continuu.Cinci secunde pentru o eternitate.

Privesti consternat in jurul tau, iar in obscuritate, vezi o luminita palpaind.Alergi disperat spre ea, cautand o salvare din universul necunoscut in care te-au aruncat, fara a realiza faptul ca erai situat pe mijlocul sinei de tren.Acum din tine, tot ce a ramas e o dara de sange, te-au rapus in numai cinci secunde amarate.

Caci cateodata “mai tarziu” se poate transforma in “prea tarziu”.E trist cum poti sfarsi in numai cinci secunde, dar mai dureros e sa stii ca lumea isi continua cursul natural si ca poate izbandi fara tine.Esti doar un pion pe o infinita tabla de sah, iar mutarile nu depind nicidecum de decizia ta.

Acum e timpul sa te trezesti, copile.Simte-ti inima cum inca bate in pieptul tau gol.Totul a fost doar un cosmar.

Verdict

Stai de ceva vreme, sleita, pe covorul ciocolatiu din mijlocul Camerei cu Oglinzi si te simti de parca ti-au taiat organele interne si ti-au infipt cutitul pana la maduva.Pe obrajii tai vineti inca se mai prelinge o umbra de rimel uscat, iar lacrimile iti contracta diafragma pana la epuizare, revarsandu-se direct in cord.Cata lumina-n juru-ti…cat intuneric in tine.Milioane de idei dezvinovatite traseaza continuu si circular durere prin ratiunea ta tulbure.A plecat.De data asta definitiv si irevocabil, fara sa te poti opune in vreun fel vointei lui.

In alte circumstante, te-ai fi considerat o lasa pentru ca l-ai lasat sa te paraseasca, fara sa incerci macar sa il convingi sa-ti ramana alaturi.Nicio rugaminte nu l-ar fi putut impiedica, ai simtit asta in tonul lui.Insa ai nevoie de mult curaj pentru a iti sufoca propria iubire, pentru beatitudinea celuilalt.Ai nevoie de o tarie de caracter iesita din comun pentru a-l situa pe el inaintea ta, chiar si atunci cand iti injecteaza suferinta in vene.

O forta mistica iti ridica talpile dezgolite de pe sol si te izbeste cu brutalitate de oglinda, facandu-te sa iti pierzi luciditatea.Corpul iti e o rana vie, iar subconstientul il spala cu spirt si il pulverizeaza cu arsenic, aruncandu-l in abisul dezumanizator al reveriei.Spiritul tau pluteste la mijlocul distantei dintre viata si pieire.

Usa intepenita se tranteste de peretele zgariat sub care zace puzzle-ul de cioburi.Undeva in departare, deslusesti ratacita,o voce materna, cuprinsa de disperare, care printre bocete si tipete, iti verifica respiratia si nefiind capabila sa ii perceapa ecoul, te arunca involuntar in nefiinta.

O dorinta sadica,egoista si arzatoare iti strabate mintea, iar in centrul universului tau apare din nou El.Sa ii mai auzi pentru o ultima data glasul, sa ii mai mangai macar o data parul, sa ii mai veghezi macar o data somnul sau sa ii mai saruti macar o data buzele e tot ce ai mai putea implora.Sa iti apartina, in orice dimensiune vei ajunge.Prin iad sau rai, prin foc sau prin apa sa treceti impreuna, mana de mana.E singurul mod de a nu te simti vulnerabila, neputincioasa si atat de mica.

Acum, toate persoanele iubite arunca peste tine trandafiri stacojii si se aduna in jurul tau sa iti aduca un ultim omagiu, sa iti sopteasca adio si sa te vada in cele din urma, trei metrii sub pamant.In cavoul in care te-au condamnat sa traiesti, iti dai o ultima suflare si te indrepti cu pasi indoielnici spre lumea invaluita in necunoscut in care te-au lepadat, iar ei spre casa.

Isi vor aminti de tine ca de tipa cea zambitoare si plina de pozitivitate, care, la numai douazeci de ani, intr-un atac de dezolare,s-a automutilat pana si-a dat duhul, din cauza unui individ a carui nume nu se pronunta, fara ca nimeni sa cunoasca de fapt, adevarata ei poveste.

Ti-au dezvelit inima cand inca mai palpita pierdut si ti-au imbracat-o in nuante de doliu.

In afara cotidianului

“Stim cu totii ce inseamna sa induri…
Dar cate cazaturi sa induri?Cam cat te bucuri si cat injuri?
La cate lucruri poftesti din jur si esti sigur ca n-ai destul?”

-Guess Who-

S-a decis in sfarsit.Maine isi face bagajele si pleaca incotro vede cu ochii.

Iar dimineata cand ai sa te trezesti, ai sa iei micul dejun,obisnuitele cereale cu lapte, ai sa iti fumezi tigara,ai sa te indrepti cu pasi lenti catre baie, unde lipsesc in mod clar o periuta de dinti si cateva prosoape.Ai sa deschizi usa de la sifonier, ai sa observi ca au disparut destul de multe haine si ai sa te gandesti sa mergi la cumparaturi sa umplii golul.Apoi, ai sa te uiti la patul pustiu, mirosind a gudron si a un parfum de femeie, si ai sa realizezi ca parca aseara nu ai dormit singur, parca mai era cineva langa tine, cineva care iti tinea mana stransa in a ei, cineva a carei imbratisare te linistea cand aveai cosmaruri si o trezeai tipand. Sau poate totul a fost doar un vis.Te chinui, dar nu reusesti sa iti amintesti ce ai pierdut dincolo de acele asternuturi.

Iar pantofii cu toc de la intrare?Unde sunt?Oare nu au fost niciodata acolo?Acei pantofi negrii cu barete stralucitoare, care i-au imbracat de atatea ori glezna finuta?Si asta ai visat?Ai nevoie de o dovada a faptului ca a fost reala, ca ai avut-o.Intrii in living-room si incepi sa scotocesti in sertarul de sub masuta pe care sta TV-ul, dar niciun rezultat.Stai si te intrebi…oare singurele CD-uri din dulap ii apartineau lui Michael Jackson, Abba, The Beatles sau The Scorpions?Unde sunt cele cu Pink Floyd, Guns’n Roses, Metallica, Bon Jovi, Queen, Green Day, James sau Nirvana?Oare nu erau preferatele ei?Clar.Incepi sa iti pierzi mintile, iti spui.

Faci un dus, pentru a scapa de stres si te intorci in camera, in halat, . Iti iei laptopul si te trantesti in pat, conectandu-te la mess si la Internet. Nu observi ca eu nu mai este in lista ta, iar daca cineva te-ar intreba “ce mai face X.?” ai intreba care X.… Si ati rade, tu pentru ca nu-ti amintesti de nicio X., cealalta persoana pentru ca ar crede ca glumesti… Si atunci imaginea ei ti-ar reaparea brusc in memorie. Ai cauta telefonul, in cele din urma, l-ai gasi, si ai vedea ca s-au sters toate mesajele de la ea si ca numarul ei nu mai e in agenda ta.

“Si totusi inseamna ca nu sunt nebun.Mai stie si altcineva de existenta ei.”

Si cu toate astea, pot sa jur ca nu ai cauta-o, ai lasa totul fix asa cum e.Imaginile vagi care iti spala memoria din cand in cand, nu te mai tulbura.In fond, ea apartine trecutului tau, nicidecum prezentului sau viitorului.Fraza aia pe care i-o rosteai zi de zi… nu a avut niciodata vreun inteles real, era doar de dragul de a fi spusa.Si ti-a demonstrat inca o data ca da…ai putea trai fara ea, poate chiar mai bine.

Dependenta e doar o chestiune de conditionare psihica, pe care tu singur ti-o impui.

Si stii bine ca nu ar putea vreodata sa plece si sa renunte, fara sa lupte pentru tine pana la sfarsit.Pentru ca ea este detaliul care iti completeaza sifonierul, mintea, sufletul si asternuturile si fara ea, oricat de mare te-ai simti in comparatie cu restul oamenilor, nu vei putea niciodata sa cuprinzi toata lumea intr-o palma.

Anonim

Ne irosim in van.Cu fiecare minut ce se scurge, cu fiecare cuvant nerostit, cu fiecare sentiment innabusit, cu fiecare lacrima ce se transforma in rid, noi ne stingem incet incet.Ti-am urmarit aseara pasii in zapada,dar le-am pierdut urma.Si ar fi fost atat de simplu sa te strig si sa te invit sus, la o cafea , dar totusi am ezitat.Sunt atat de multe lucrurile pe care nu ni le-am spus si pe care probabil, nici nu le vom rosti vreodata, incat ma apuca groaza .Si daca ti le-as enumera pe toate cu siguranta ai reflecta cu seriozitate asupra internarii mele la spitalul de nebuni.Ai fi umit sa vezi cate chestii fara importanta eu inca le mai tin minte, cate detalii de care tu nu ai tinut niciodata cont.

Sa bat intr-o seara la usa ta, tu sa imi deschizi, iar eu sa iti trantesc in fata tot ce ai facut sau ce nu ai facut pentru mine.Ca si angajatii aia care ajung intr-o dimineata la servici, nemultumiti de viata si se duc la seful lor, il fac albie de porci, desigur, din punctul lor subiectiv de vedere, dupa care tipul ramane mut, iar ei isi iau catrafusele si pleaca satisfacuti ca in sfarsit si-au varsat amarul.

Vreau sa urlu in gura mare tot ceea ce odata am decis sa nu iti dezvalui, vreau sa nu imi pese de parerea ta, vreau sa ma evapor imediat ce am ispravit si sa ma doara in cot, in loc sa ma rog de tine sa ma ierti pentru ca ti-am zis pur si simplu adevarul, vreau sa ma dezbrac de reprosuri, de indoieli si de cuvinte vechi ce inca mai dor, vreau sa inceapa o noua etapa a vietii mele, sa ma metamorfozez in ploaie si sa imi revars mahnirea peste pamant.

Lolita

Se da jos dintr-o limuzina neagra, isi aranjeaza fusta mini care de abia ii acopera posteriorul fraged si se propteste pe banca din fata mea.Are maxim saptesprezece ani, desi machiajul vulgar o face sa para mult mai in varsta.Se aseaza picior peste picior, in asteptarea urmatorului client, dupa care isi aprinde o tigara.Privirea ii e pierduta in frigul noptii, iar luna ofera chipului ei o infatisare divina.E fara indoiala cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata.Si spun femeie, nu datorita maturitatii precoce pe care o emana, ci pentru ca sufletul ei de copil a fost inlocuit cu unul de femeie, seara de seara,picatura cu picatura, de catre fiecare mascul feroce nesatisfacut de nevasta.Ea…a trebuit sa le suporte mangaierile si sarutarile dezgustatoare, pentru cativa banuti amarati, platind inzecit sortii cu virginitatea ei.

La prima vedere, e genul de tipa pentru care trei sferturi din barbatii planetei si-ar da si viata sa o aiba in patul lor.Atitudine de Lolita, picioare lungi, maini fine,fund bombat, talie de viespe, sani mari, gat lung, buze pline, ten perfect, ochi albastrii, par blond,lung, unde mai pui ca e imbracata si provocator?Fusta scurta, top pana sub sani, o pereche de cizme rosii indraznete cu toc de 25 cm si o geaca din piele pe deasupra topului.

In comparatie cu ea, orice femeie s-ar simti cel putin stanjenita.Emana o lumina care eclipseaza pana si soarele.Alaturi de ea, se aseaza un tanar de vreo 20 de ani, care cauta conversatie.Ea ii zambeste ironic, intrebandu-l ce stie el despre viata, iar el se enerveaza, o injura si pleaca.Ma stapanesc sa nu izbucnesc in ras, dupa care ma ridic si plec spre casa.Nu trec nici macar 10 secunde, ca in spatele meu, se aude un claxon de masina.Ma intorc sa vad ce se petrece si o zaresc pe Lolita urcandu-se intr-un BMW seria 3.Raman pironita in negura noptii de mai si simt cum ma cuprinde greata.Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu gandul ca scartaitul acelor roti pe trotuar tinea ascunsa istoria inca unui viol, asa zis legal.

Ce mai conteaza vointa femeilor cand libidoul barbatilor e in floare?