Azi l-ai revazut dupa atata amar de vreme.E la fel, dar totusi e atat de diferit.Aceleasi buze pline, aceiasi ochi caprui care te fixeaza obsesiv,acelasi zambet ce aduce a soare, aceleasi brate care te-au tinut candva in interiorul lor.Dar maxilarul ii e mai proeminent, s-a mai inaltat, sentimentele si le-a schimbat de atatea mii de ori de cand nu l-ai mai vazut.Si totusi…a ramas acelasi copil cu ganduri colorate pervers.Acelasi copil care mereu are nevoie de iubirea ta, chiar daca niciodata nu iti va arata asta.
Observi cu stupoare, cum dupa cinci ani, bautura lui favorita e tot limonada; amestec sublim de arome cu gust si miros de lamaie ce inca ii incanta simturile.Candva…tu erai limonada lui.Sorbea din tine, cum isi soarbe acum gandurile din paharul acela acru.
Isi ridica privirea si te observa.Se ridica de la masa si se indreapta spre tine.Are mai mult atitudine ca odinioara, dar retina ta, tot superb il percepe.Te analizeaza din cap pana in picioare, ca mai demult, si uita ca de fapt mai sunt si altii in jurul vostru.Intr-un final, tot ce poate articula este:
“Nu te-ai schimbat prea mult.”
Nu ii raspunzi, dar ii zambesti inocent si cu subinteles.Stii ca asta il innebuneste.Iti place sa te joci cu mintea lui.Manipulare murdara de idei ce ii ruleaza in amintire ca un film alb-negru.Si daca doar ar avea habar cate s-au schimbat in tine, cate iubiri si cate suferinte te-au daramat si te-au consolidat totodata.Realizezi uimita, cum sentimentele tale pentru el, de fapt nu au disparut; au ramas acolo, impaturite intr-un dulap prafuit din sufletul tau, asteptand sa vina el sa deschida usa si sa le despatureasca.
Pentru tine, e iarasi august.Iar el…el e inca aici, langa tine.
“Si tu esti la fel.Ai aceleasi…buze dintotdeauna.”
Si iti zambeste si el la randul lui, rasucind cutitul intr-o rana veche, crezuta a fi cicatrizata.Buzele alea, tu le-ai iubit de atatea ori, ai visat la ele chiar si cu ochii deschisi.Te chinui sa iti amintesti ce gust au.O combinatie intre lamaie si multa miere cu scortisoara arsa, crezi.
Tanjesti dupa o imbratisare.Dar mai mult decat atat, ti-ai da jumatate din viata sa aflii din nou mirosul pielii lui, acel parfum cu care te-ai fi putut droga la nesfarsit.Nu iti poti muta privirea de la el.Vrea sa se ridice de la masa si iti spune ca i-a parut bine sa te revada si ca ar trebui sa restabiliti legatura.
Tu aprobi supusa, iar el te strange in brate in semn de despartire.Un amalgam de emotii si de fericiri te cuprinde si te sfasie; o mie de amintiri feerice , inca iti smulg un suspin.Ii soptesti la ureche ca timpul poate fi recuperat,iar el iti strecoara in mana stanga un bilet si dispare.
Pe fundal, undeva in surdina, se aude pierdut un refren:”I wanna lay you down on a bed of roses…” de Bon Jovi.
Si te doare sa vezi ca fizic, oamenii nu se schimba radical, dar pe interior e o mutare continua de bagaje sentimentale; iar cu cat te indepartezi mai mult de cei ce i-ai iubit, cu atat ei se transforma mai mult in straini, in necunoscuti pe care doar inima ta ii mai recunoaste odata cu trecerea ireversibila a timpului.
Asta poate fi si povestea ta, cititorule/cititoareo.Nu conteaza ca in loc de limonada, el/ea prefera ciocolata calda sau Jack-ul cu gheata.Pentru el/ea, gustul tau intotdeauna va avea ceva din aroma bauturii si invers.Nu e important ca au trecut zece,douazeci de ani in loc de cinci.Nu conteaza ca melodia de pe fundal e cu totul alta.Toate astea iti aduc aminte de un el sau de o ea.Toate astea inca te afecteaza, desi te incapatanezi sa negi.
“Si mi-a demonstrat de ce unu plus unu fac zero, cateodata, cand e vorba de o dragoste tarzie.”
-Alice Nastase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu