"Inima-i subjugată de minte. Te minte până rolul te prinde."

vineri, 8 ianuarie 2010

Nu ma uita...

Toata viata noastra, lasam flori de nu-ma-uita in urma noastra, printr-un miros, printr-un sarut, printr-o imbratisare calduroasa, printr-un cuvant sincer sau rostit la nervi, in fine.Prin lucruri pozitive sau negative, sunt persoane care pur si simplu nu te pot da uitarii si care noaptea, cand somnul nu isi face resimtita prezenta, mediteaza profund asupra conotatiei gestului tau.Chiar daca au trecut zece minute, o ora, un an sau cincizeci de ani de cand s-a intamplat, undeva in mintea lor, faptele sau vorbele tale si-au lasat amprenta si isi vor mai aminti de ele, candva, la o cafea, razand sau posomorandu-se.

Daca am putea sterge tot ce apartine trecutului, inclusiv lucrurile care ne-au smuls un zambet sau un hohot de ras, nimic nu ar mai avea farmec, ne-am pierde radacinile, esenta sufletului si nu am mai avea motive sa simtim.Existenta noastra ar fi lipsita de logica, iar oamenii ar fi niste simple zaruri aruncate ironic de catre un zeu suprem, pe tabla jocului numit “Terra”, singurile scopuri fiind acelea de a se distra si de a face ca zilele sa se scurga mai usor.Dupa ce, ciclul de 24 de ore se incheie, mintea noastra se va goli printr-o bataie din degete.Totul ar fi inovator pentru oameni, dar nu ar mai reusi niciodata sa se cunoasca cu adevarat sau sa inteleaga care “naiba” o fi scopul lor pe lume?!Si totusi, de cate ori nu v-ati dorit sa o luati de la zero?Sa va nasteti din nou?Dar urmeaza o alta intrebare.De cate ori ati fi dispusi sa renasteti pentru a va repara greselile?Oare zilnic, de 365 de ori intr-un an?Poate voi da; eu nu.

Vrem sa daruim flori de nu-ma-uita tuturor oamenilor care vin si pleaca din vietile noastre, pentru a avea certitudinea ca dupa moarte, va mai ramane ceva viu din noi pe acest pamant.Si uite asa, sa realizam ca nu am trait degeaba, atata timp cat dainuim chiar si prin florile de nu-ma-uita rupte, mucegaite sau aruncate undeva intr-un sertar scartaitor si tinut sub o cheie pierduta al subconstientului unui individ.

Am presarat mii de flori de nu-ma-uita dar mi-as dori sa stiu… oare cate din ele chiar au inflorit?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu