Postarea anterioara am scris-o acum o luna si jumatate intr-un e-mail care urma sa il trimit unei foarte bune prietene, spre a ma descarca in urma unei despartiri furtunoase si dureroase.Sunt uluita cum am putut sa prevad atat de bine, atat de multe lucruri.
Ieri, intr-adevar m-am intalnit cu el intamplator, intr-o cafenea.Era ultimul loc in care ne-am fi gandit ca ne vom intalni.Coincidenta face ca eu chiar vorbeam cu un foarte bun prieten, la ureche, din cauza zgomotului provocat de muzica infernala si l-am rugat din suflet pe acest amic sa imi spuna toate bancurile pe care le stie, sa ma determine sa rad, pentru a ii ignora prezenta fostului meu prieten.Eram sfasiata pe interior, insa radianta pe exterior, afisand un suras care cu siguranta nu imi apartinea, dar simteam cum ma tradeaza privirea...oglinda sufletului.El fuma nervos o tigara, sorbindu-ma din priviri, analizandu-ma din cap si pana in talpi, stupefiat fiind de faptul ca filtram oarecum cu un altul care nu era el.Afisam tuturor acel zambet de care el era profund indragostit si pot aproape sa jur ca am simtit cum i-au revenit in minte toate momentele petrecute impreuna, toate reprosurile si certurile care au facut relatia sa se destrame, imi punea atatea intrebari din priviri, intrebari la care nici eu nu aveam, dar cautam un raspuns.Si uite asa ne-am trezit amandoi cufundati in ganduri, uitandu-ne unul la altul.Toate posibilele situatii de care fugiseram, ne prinsesera acum din urma si ne sufocau.
Dupa cum ma si asteptam, nu am luat-o la goana ci am infruntat situatia, in modul responsabil, caracteristic mie si pot afirma cu sinceritate ca sunt mandra de mine.Sunt mandra fiindca nu sunt o lasa, cum a fost el de atatea mii de ori, fiindca nu am inceput sa plang si sa ii cersesc iubirea, fiindca oricat as fi tanjit dupa o imbratisare si dupa un sarut, am situat demnitatea pe primul loc si nu m-am lasat calcata in picioare, fiindca nu am avut nevoie de zece shot-uri pentru a avea curajul sa il intreb ce a mai facut, cum a mai dus-o, fiindca am lasat impresia unei tipe care a uitat tot ce ne-a unit vreodata, a unei tipe indiferente, cum a fost el mereu.
Insumand tot ce a fost, nu regret nimic, decat faptul ca dupa atata timp, inca il mai iubesc,iar el o constientizeaza.De ce nu poate totul sa fie cum a fost?Sau in caz contrar, de ce nu se termina odata tot acest calvar?Doamne, daca existi da-mi un semn pentru a iesi din aceasta incurcatura ce nu pare a avea final.E un cosmar, dar inca te mai iubesc, fraiere!

Old one; failed e-mail

Am deschis ochii si ti-am auzit inima batand sub atingerea degetelor mele.Esti atat de pur, de dulce, de inocent, de perfect atunci cand dormi, dar totusi stii...mi s-a acrit de tine.Esti un fraier.Da, asta esti.Primesti atat de mult dar nu oferi nimic in schimb.Esti un egoist, cu o inima de piatra; o piatra pe care eu nu o pot muta din loc.Singurul moment in care nu ma ranesti e atunci cand dormi, iar eu iti veghez somnul.De data asta sunt decisa.Plec definitiv de langa tine.Esti un drog de care astazi ma lepad.Am sa las in urma noptile albe irosite in asternuturi impregnate de amintiri si de parfumuri straine, mangaierile sub care tremuram, sarutarile gingase pe gat, saruturile patimase si pline de sentimente pe care mi le daruiai cand iti alergam instinctiv si dezirabil prin vene, mainile tale trecute prin parul meu, ochii care ma contemplau, planurile facute, am sa sterg data de 1 din calendar, am sa iti sterg numarul si mesajele din telefon si am sa iti uit mirosul si atingerea.Renunt si la visele irosite, la serile in care adormeam plangand pe podea si jurandu-mi ca de maine te urasc si te dau naibii, la serile in care asteptam nenorocitul ala de telefon sa sune, la umilintele indurate, la naivitatea si dorinta mea obsesiva de a ma ascunde dupa un deget, la toate scenariile care imi macinau sufletul, la gelozie si chiar la tine.Da.Renunt la tine.
Tu m-ai omorat, incetul cu incetul, zi dupa zi, dar inima mea ingenuua si dependenta isi iubeste asasinul.As vrea sa simti numai pentru o fractiune de secunda durerea pe care ai impregant-o in pieptul meu, sa aflii si tu ce e suferinta.
Ne vom mai intalni, candva, intr-o cafenea a viselor,insa rolurile se vor inversa.Tu ma vei privi nervos si iritat, fara sa intelegi o iota din tot ce ii spun la ureche tipului sexy de langa mine si te vor atinge profund indiferenta si nonsalanta cu care ii zambesc altuia.Atunci ai sa constientizezi cat rau ai putut sa provoci unei persoane care ti-ar fi dat si imposibilul, unei persoane care acum nu iti mai apartine.
Te-am iubit, fraiere.Nu ai tu idee cat.

Citate

Te pierd printre ecouri rupte de cadenţă, diforme gânduri exorcizând
tăcerea.

Orice despartire este o batalie pierduta pe frontul nevazut al destinului.

Cu cat cunosti un om mai bine si mai mult cu atat esti mai aproape de o fatala despartire cu el.Cunoasterea detaseaza finta de alta si altereaza grauntele de mister ce se afla in orice existenta,cat de plata ar fi ea.

Cât extaz în braţele iubirii, câtă melancolie la trezire şi câtă tristeţe la despărţire.

A iubi o ora e ceva animalic,o zi e ceva omenesc,o viata intreaga e ceva ingeresc,dar a iubi toata viata o singura fiinta e divin!

Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor para fi adormite in armonia raiului. – William Shakespeare

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita. – Pascal

Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti. – Charles Baudelaire

Iubirea este arhitectul universului. – Hesiod

Dragostea ii face pe oameni sa se simta egali. – F. M. Dostoievski

Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva. – Rainer Maria Rilke

Iubirea nu inseamna placere. – Confucius

Victor Hugo
Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură fiinţă, preamărirea unei singure făpturi până la îndumnezeire.

Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd …

Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pana la infinit. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune “te iubesc” si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gandul că deja stii. Gabriel García Márquez

Oamenii strica fiecare clipa de romantism prin încercarea de a o face sa dureze pentru totdeauna.”
Oscar Wilde

Nimic nu este mai nobil, nimic mai onorabil decat fidelitatea. Fidelitatea si adevarul sunt cel mai sacre calitati ale mintii umane.
Marcus Tullius Cicero

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.
Charles Dickens

Chiar si printre ghimpi se nasc trandafiri.

Nu exista nici un trandafir fara spini.

Pentru dragostea unui trandafir, trebuie sa suporti spinii. (Proverb turc)

Optimistul nu vede spinii din cauza trandafirului, iar pesimistul nu vede trandafirul din cauza spinilor.
Kahlil Gibran

Mii de oameni au trait fara iubire, nici unul nu a trait fara apa. (Wystan Hugh Auden)

E mai bine sa iubesti si sa pierzi, decat sa nu fi iubit deloc. (Alfred Tennyson)

Cu cat judeci mai mult, cu atat iubesti mai putin (Honore de Balzac)

Mircea Eliade: Citate

E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeţi sau să-l cucereşti. Mai mult ne închipuim că posedăm, decât posedăm.

Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.

De aceea am plecat pe front, pentru că ştiam că altminteri, dacă nu mor acolo, va fi mult mai grav, voi afla într-o zi, că, pentru tine, am murit de mult...

Ai fost un prost. Nu trebuia s-o visezi, trebuia s-o iubeşti.

Nu eşti învins decât dacă refuzi lupta.

Am plâns. Când am pus cartea pe raft, am râs. Am râs de mine. Încă mai sunt sensibil şi visător.

Viaţa e ca o femeie pe care o iubeşti şi care te înşeală. Toată ura ce o îndrepţi împotriva ei e în fond tot dragoste...

Timpul este singurul lucru care se pierde într-adevăr.

Am uitat întâi că sunt nefericit, apoi am uitat că sunt îndrăgostit, şi aşa mai departe. E drept, mi-aduceam aminte că am iubit. Amănuntul aceasta nu l-am putut uita niciodată: că am cunoscut dragostea şi că toate aventurile în care mă implicam nu erau decât episoade trecătoare.

Nu mai era sete trupească aceea, ci sete de mine tot; ar fi vrut sa treacă în mine toată, aşa cum trecuse sufletul ei.

Am uitat de mult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaţilor: să n-aibă amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice. Cred că femeile uită mai greu; trupurile lor păstrează îndelung prezenţa bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva. Dar se întâmplă în viaţa oricărui bărbat un miracol de câteva clipe: întâlnirea unei priviri, o sărutare, o atingere care nu se aseamănă cu nimic din tot ceea ce a fost până atunci.

Absolutul nu se gustă de două ori.

Cum te-aş putea eu pierde pe tine, când tu eşti soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe acest drum de ţară? Cum să uit eu soarele?

Nu poţi iubi niciodată doi oameni în acelaşi timp. Iubeşti pe rând, când pe unul, când pe altul.

Te-am iubit aşa cum m-ai iubit şi tu, ca un nebun, ca un strigoi, fără să înţeleg ce fac, fără să înţeleg ce se întâmplă cu noi, de ce am fost ursiţi să ne iubim fără să ne iubim, de ce am fost ursiţi să ne căutăm fără să ne întâlnim...

Îndată ce este sigur că i s-a dat ceva, parcă doreşte mai puţin acel lucru; i se pare firesc că îl are. Începe chiar să-l irite indiferenţa aceasta, şi poate i-ar plăcea altceva; i-ar plăcea să nu fie lăsat singur, ca să-şi poată iubi atunci singurătatea, să-şi făgăduiască şi să viseze la bucuriile unor apropiate ceasuri de meditaţie, care nu se împlineau niciodată. Cunoaşte de mult chinul acestor bucurii care pier în clipa descoperirii lor, vacuitatea în care se trezeşte atunci când aştepta să aibă într-adevăr ceva de făcut, să gândească, să lucreze.

Mai bine o dragoste pierdută, decât una neavută.

Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi câteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva.

Se spune că până acum nu a murit nimeni din dragoste... oare oi fi eu primul?

Am crezut că dragostea te trece în celălalt. Dar te trece acolo unde vrea el, unde vrea ea, în închipuirea lui, în nălucirile ei.

O observam şi mă lăsam prins de privirile ei, de acea voinţă fluidă, care nu are nimic de-a face cu ochii, deşi porneşte prin ei.

Parcă fusesem rupt în zece bucăţi, căci îmi simţeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voinţă, nici putere să mă dezmeticesc o clipă.

Am vrut să o seduc pe Ea. Sunt sincer: încercarea mea de a o tulbura era numai pretextul. Nu tânjeam o posesiune. Trupul ei fad nu-mi vorbea. Vroiam numai să ştiu că îi sunt necesar şi stăpân, că relaţia dintre noi e efectivă, că Ea e a mea.

O fată mă interesează prin virtuţile şi viciile ei. Când le cunosc, mă dezgustă. În cele mai nebuneşti îmbrăţişări, eram indiferent. Luciditatea mea deschidea mii de ochi noi şi savura priveliştea membrelor desfăcute sau incinerate. Am iubit prea mult metafizica pentru a nu ajunge un apropiat al fetelor. Şi cu cât mă apropiam mai mult, cu atât eram mai liber şi mai calm în gândurile mele. Întotdeauna am căutat partea îngerească sau diavolească din ea. Sexul, pentru mine, nu e decât o libertate în plus şi o dogmă pe care o pot verifica sau anula. Am spus, am trăit prea mult în metafizică. Acesta este drumul către pierzanie sau victorie prin femeie.

Ai ramas.

Te-am asteptat atat de mult, incat mi se pare incredibil ca in mai putin de trei zile vom fi in acelasi oras, sub aceeasi nori.Unde s-au scurs toate zilele astea fara tine?Ce am facut eu cat timp tu ai fost plecat?Cu siguranta multe lucruri.S-au schimbat atatea.Eu insami m-am schimbat.E un singur lucru intact la mine, care a ramas exact asa cum l-ai lasat.Inima mea sfasiata, dar mereu fidela, chiar si daca nu ne mai leaga niciun compromis, caci nu e vorba atat despre actiunea de a te insela pe tine, cat de actiunea de a ma insela pe mine, de a-mi trada simturile si ratiunea.Am atatea intrebari.Oare iti mai amintesti de mine?Oare cate altele s-au mai topit in privirea ta calda?Oare cate altele te-au mai muscat de gat si te-au mai strans in brate?Oare ele te-au facut sa tresari, cum am facut-o eu?Oare catora le-ai mai facut promisiuni desarte?Oare te-ai gandit macar o data inainte de a adormi, la mine?Macar in treacat?Oare am insemnat ceva pentru tine?Oare cate lacrimi am varsat in astea trei luni?Oare cate rauri de mahnire, irascibilitate, gelozie, lupte interioare si dezamagiri am acumulat in suflet?Oare le vei transforma tu pe toate in trecut si imi vei alina ranile, sau vei infinge si mai tare cutitul?Oare ma vei cauta?Oare iti va fi dor de mine?Oare ce ne vom spune cand ne vom revedea chiar si intamplator pe strada?Te voi iubi, te voi dispretui, te voi ignora, iti voi zambi ipocrit, te voi pupa pe obraz in scarba, te voi saruta cu nebunie si dor, te voi lua in brate, iti voi spune tot ce m-a chinuit in tot acest timp, cat gol ai lasat in mine, voi incepe sa plang de emotie sau de furie?Oare sentimentele mele pentru tine au ramas intacte?Sau iubesc doar o fantasma, trezindu-ma ulterior la realitate?Oare se va inversa roata?Oare tu vei fi cel care va patimi din cauza mea?Oare imi va produce satisfactie sa iti provoc rau?Oare cand iti voi regasi ochii mari si caprui, filmul povestii noastre de amor se va derula de la capat?Oare ne vom iubi din nou, mai intens, sau mai putin?Oare nu ne vom mai iubi deloc?Oare voi sta din nou,noapte de noapte langa telefon, asteptand un apel, cat timp te voi stii atat de aproape de mine?Oare pana unde sunt in stare sa ajung pentru tine?Oare de ce nu te pot uita?
Atat de multi de "oare?" si atat de putine raspunsuri.72 de ore.
Tic Tac.

Poezii

"Şi iar mi-i sufletul la tine…"
[Elena Farago]
… Şi iar mi-e sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot …
Aşa ! … dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă …
Şi cale gândului se-nchide
Doar lacrimile văd şi cer …
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură …
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer …





"De dragoste"
[Ana Blandiana]
Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături
Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar
Când somnul bont la care-s condamnată
Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;
Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa
Cum ţii să nu se verse un potir
Şi pune-ţi gura peste gura mea:
Inspiră ţipătul care-l expir,
Să nu se-audă hohotul de plâns
Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;
Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă
Valul de spaimă care creşte-n jur
Şi duce totul, şi în urma lui
Rămâne doar moloz şi ghilimele,
Şi se chircesc bolnave şi se sting
Şi soarele şi celelalte stele…




"Definiţia despărţirilor"
[Octavian Paler]
Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are dacă o atingi pe obraz
Sunetul unor paşi care pleacă.




"Trei lacrimi reci de călătoare"
[Ion Minulescu]
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!




"Pasul absent …"
[Octavian Paler]
Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.





"Eu te-am iubit..."
[A.S.Puskin]
Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cîndva iubită
Aşa adînc, aşa gingaş cum te-am iubit.





"Romanţă negativă"
[Ion Minulescu]
N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu «fapt divers» ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...





"Epilog sentimental"
[Ion Minulescu]
Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi lasă-mă să plec!...
Tu nu-nţelegi
Că-n orchestrarea întregirii noastre
Nu-i ciripit de păsărele-albastre,
Ci-i răcnet doar de bestie turbată,
Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă
De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă
Sau de piciorul patului s-o legi?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
Şi nu-ţi mai cer nimic!...
Tu n-ai ghicit
Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit
Şi toată fericirea-mprovizată
Cu care ne-avântăm tot mai departe
N-a fost decât iluzia că ne-am iubit
Ca două manechine cu suflete de vată,
Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,
C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,
În cinstea întregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai rămas nimic
Decât o falsă frescă-n mozaic,
Pe care nişte gheare de bestie turbată
Însângerează două imagini omeneşti!...
Nu le cunoşti?...
Încearcă -
Şi-ai să ţi le-aminteşti!...






"Celei care pleacă"
[Ion Minulescu]
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare,
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte păsări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări -
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
....................................

Tu crezi c-a fost iubire-adevarată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!



"Romanţa fără muzică"
[Ion Minulescu]
În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?

În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia...
Şi-n seara când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?...

Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de-argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint...
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!...





[Geo Bogza]
"Nu credeam sa-nvat ..."

Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa,
Fara bratele tale, bratul oricui e pentru mine lat de spânzuratoare.
Traiesc numai ca sa masor, în fiece clipa, neîndurarea mortii.
Fara ochii tai, ochii mei nu vad decît întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsa e orice lumina.
Ce grea e moartea într-un univers care el însusi moare.
Fara numele tau, numele meu numeste neantul,
Vânat urca din adânc valul marii, urlându-si disperarea.
Fara frumusetea ta, frumusetea lumii e scrum si cenusa.





"Avem timp"
[Octavian Paler]
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.




"Ce e amorul?"
[M.Eminescu]
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Cãci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sã n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pãmânt
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas fãcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Cãci scris a fost ca viata ta
De doru-i sã nu-ncapa,
Cãci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.




"Când ai nevoie de dragoste"
[Mircea Cartarescu]
Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
Când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
Când eşti nefericit nu are sens să o spui.

Când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
Când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
Când eşti la pământ cine se interesează de tine?
Cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

Fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
Poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
Nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
Fii lângă mine, ţine cu mine.

Inţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
Fii iubita mea permanentă.
Hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
Să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

Dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste
Când ai nevoie de dragoste.
Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
Când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.


[Nichita Stanescu]
"Ai plans."Eu am tagaduit si am zis:
"N-am plans".Caci mi-a fost frica.
Dar el a zis:"Ba da, ai plans"
si nu se mai gandi la mine.
M-a uitat.

D de la DEZAMAGIRE.

Azi, mai mult ca niciodata am invatat ca atunci cand ceva pare prea bun ca sa fie adevarat, atunci cu siguranta nici nu e.In viata, e ca in dragoste.Un nemernic vine si te darama, altul care merita osteneala vine si incearca sa iti repare inima zdrobita insa tu nu mai crezi ca exista si pentru tine un final fericit.Totul pare negru si innorat.Te implici inutil si din toata fiinta ta intr-o relatie care te consuma pe interior, pentru un individ care nu valoreaza doi bani si care te trateaza cu indiferenta totala, iar unei alte posibile relatii sanatoase ii dai cu piciorul.Si poate noua, femeilor ne place sa suferim.Poate ca nu este voce in lumea asta care sa poata domina glasul inimii.E ca un tren fara frana sau conductor, care ne striveste ori de cate ori are el chef.Nu il poti opri, dar poti invata sa il controlezi.Si nu mi-e frica de durere, iar daca trebuie sa o indur o voi face fara sa cracnesc, pentru ca intre cer si pamant, tot ceea ce nu te omoara, te face mai puternic, iar intr-un final vei izbuti sa iti privesti calaul fix in ochi, fara sa schitezi nici macar un gest si fiind sigur pe propria ta persoana.Acela e momentul in care inima nu iti mai bate pentru amor sau ranchiuna, ci strict pentru rutina; momentul in care ai uitat cum sa iubesti, momentul in care mai constientizezi ca esti viu doar prin simplul fapt ca inca mai respiri.
Sunt lipsita de credinta si de har in ceea ce priveste arta iubirii.Sunt, ei bine, un ateu convins.
Te-am iubit, fraiere!

"Si nu cred in iubire,

Sau soapte de amor,

Dar cred in parasire,

In tipete de dor.

Si cred in despartire,

In ura si uitare,

Cum cred si ca regretul,

E pentru consolare.

Si nu cred ca exista prea mult

Sau prea putin,

Dar cred ca in adancuri,

Noi nu stim sa citim.

Mai cred si ca eternul

E doar un lucru relativ,

Asa cum si sublimul

E la superlativ.

Iar daca totul mergea bine,

Dar tu ai esuat,

Nu te vaita,

Ci bucura-te,

Pentru c-ai incercat.

Si cand situat la o rascruce,

Drumul nu stii sa-l alegi,

Mergi unde inima te duce,

Astfel, misterul sa-l dezlegi."