Tu si el stand in aceeasi incapere.Doar voi doi si gandurile voastre.Dezbracati de falstitate, rutina si idei preconcepute.Incepeti o discutie stupida si continuati sa vorbiti asa pana cand se epuizeaza toate subiectele.Nu ai crezut vreodata ca ai sa vorbesti despre masini, mirosuri sau pisici.
Si deodata se lasa o tacere.Te sfasie pana in adancul madularelor si simti cum musca din tine ca o hapsana.
Si acum ce e de spus?Acum, cand totul e tacere.
Iti plimbi privirea pe un perete din jurul tau pana cand inevitabil privirea ta se intalneste cu a lui.Irisii vostrii se contopesc unul in celalalt si pasiunea intensifica incet, incet tacerea.Ce poti tu sa faci cand cortina de cuvinte a cazut, cand ati ramas doar tu, un oarecare el si o liniste cumplita?Principiile tale de domnisoara cizelata si respectuoasa iti soptesc sa iti sufoci orice gand murdar care se plimba in acest moment prin mintea ta perversa.Nu stii daca sa dai crezare constiintei sau sufletului.
Dar optezi pentru constiinta si te ridici, iti iei geaca si geanta de pe canapea si pleci in graba trantind in urma ta un “Adio” usturator si usa, acea usa pe care tu nu o vei mai deschide vreodata.Apesi pe butonul verde de la lift si pentru macar o secunda iti imaginezi cum el vine dupa tine si te roaga ca un catelus sa mai stai.Iti place sa il surprinzi in ipostaza de victima care implora.Dar el nu apare.Pasesti in lift si nu stii cum sa ajungi mai repede la parter si cum sa o iei la fuga.
Afara ploua infernal.Te urci in Volvo-ul tau si pleci incotro vezi cu ochii, dar nu inainte de a te da cu capul de volan si de a iti spune de nenumarate de ori cat esti de proasta.
De ce ai facut asta?Nici tu nu stii.Lumina din apartamentul lui se stinge, dar tu nu stii ca dincolo de fereastra el sta si te priveste.Cate regrete in voi.Totul ar fi putut fi atat de perfect fara acea tacere dureroasa care iti tiuie in timpan si te indeamna sa o iei la goana.
Introduci cheia in contact si te indrepti spre nicaieri.Iar el va tine minte vesnic scartaitul rotilor masinii tale pe asfalt, din seara aia din care nu te-a mai revazut.
Opresti la o margine de sosea pustie, cobori din masina si te arunci pe iarba, incepi sa iti versi furia pe pamant si sa plangi cu sughituri.Te raneste ploaia, si tot ce ar fi putut fi si nu a fost.Ai senzatia ca te zgarie pe obraji cu ghearele ei lungi, si stiu ca acum nu iti mai pasa de nimic.
Din momentul ala ai devenit o alta persoana, o persoana flegmatica, nepasatoare fata de lumea ce o inconjoara.La urma urmei, daca lor nu le pasa de tine, tie de ce ti-ar pasa?
Desi ti se pare imposibil si te incapatanezi sa nu crezi, acea tacere a simtit-o si el.Acea tacere pe care nu o poti descifra decat daca o traiesti tu pe propria ta piele.
Cand nu vorbesti si nu mai e nimic de zis, restul e tacere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu