
Fumez cenusa de amintiri, pe o canapea a viselor, sub luna plina si aroganta ce ne veghea noptile pierdute pe covor si ne asculta bataile inimilor ce alergau cu pasi necontrolati spre un taram al dorintei.Te-am iubit, fraiere!
"Inima-i subjugată de minte. Te minte până rolul te prinde."
Cred sincer că și mort dac-aș fi, doar lipindu-ți buzele de ale mele, mi-ai intoarce sufletul de o mie de ori. Tu nu poți să mă păstrezi, nu. Dar reușești atât de bine să mă întorci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu