Ai plecat cand totul era inca la inceput, fara sa privesti inapoi si ai lasat in urma ta o inima sangeranda.In ultimele minute petrecute alaturi de tine, mi-ai spus sa nu plang ca doar nu mori, insa eu am stiut ca nu va fii asa, am simtit ca e ultima oara cand te pot atinge,cand te pot mirosi, cand te pot privi, cand te pot saruta.Iar astazi nu mai esti.Ai murit odata cu iubirea mea si v-am ingropat pe amandoi in cimitirul amintirilor.Te-am iubit cu atata patima si dementa, incat am uitat sa te mai iubesc si tot ce a mai ramas e ura si indiferenta.Ai stins focul pe care l-ai aprins in mine, carbune cu carbune, iar din cenusa nu renaste decat mistica pasare Phoenix.Imi fac bagajul si plec.Departe de tine, spre o alta statie.In fond asta e viata.O scurta plimbare cu metroul pe strada viselor, a iubirii, a urii, a pierderilor, a deziluziilor, a lacrimilor si a zambetelor.
Te-am iubit, fraiere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu