Si te astept. Tic tac. Ma scurg si te pierd intre doua batai de inima.Tic tac. Timpul nu conteneste in veci, iar pe noi…pe noi ne-a uitat in trecut. Ma impleticesc din nou si din nou in itele acelorasi amintiri ca intr-o panza de paianjen tesuta spre infinit.Toate acele clipe ratacite in umbra zilei de ieri ne-au rapit inocenta, taria de a mai crede in ceva sau in cineva, rabdarea si poate, iubirea.Ne-a ramas obsesia.Obsesia de a ne avea unul pe celalalt, fara un motiv anume. Te vreau pentru ca te vreau; pentru ca tu trebuie sa fii al meu; pentru ca trebuie sa simt ca imi apartii ; pentru ca sunt egocentrica si pentru ca doar eu trebuie sa fiu cea care domina asupra edenului existentei tale si nimeni alta inafara de mine; pentru ca tu esti panza in jurul careia imi croiesc existent, labirintul din care nu vreau sa ies.
Tic tac pentru ca te iubesc mai mult decat iubesc viata din timpul meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu