Atât de aproape, oricât am fi de departe.

Era frig pe vremea in care m-ai uitat.Nu am habar cat a trecut de atunci.Incerc sa imi aduc aminte, dar nu pot sa calculez timpul in secunde, minute, ore, zile, luni sau ani.Asta ar presupune sa apelez la gandire, iar pentru mine timpul se raporteaza la simtiri sau la impresii si nu la cifre nesemnificative.Ramane infipt in mintea noastra un repros sau un compliment pe care cineva ni l-a facut si nu data exacta la care s-a intamplat.Atunci cand esti intrebat de trecut, rememorezi fapte, cuvinte, atitudini chiar si pana la cel mai mic detaliu, insa in ceea ce priveste perioada, mereu raspunzi prin aproximare:”acum cateva luni”, “acum cateva zile”, “parca prin martie”.
Si azi e la fel.In mine tot frig e.S-a stins jaratecul in soba fiintei mele, iar fumul solitudinii ma sufoca.Cum as putea sa traiesc fara aer?Urma atingerii tale se imprastie ca o otrava pe aleea trupului meu, inghetandu-mi extremitatile, topindu-mi retina.Cum as putea sa traiesc fara vaz?Ecoul ultimelor tale soapte imi tiuie in ureche precum cantul sirenelor, aducandu-ma in pragul delirului.Cum as putea sa traiesc fara auz?
Cat desert in mine si cata pustietate...Am pierdut totul.Tot ceea ce am avut si tot ceea ce mi-am dorit.Si totusi, poate nu am aspirat la nimic.Te aveam pe tine, iar restul nu mai conta.M-am multumit si am avut nevoie de atat de putin pentru a fi fericita.Am cerut prea mult de la univers cand i-am cerut sa mi te dea?De unde aveam sa stiu ca tu vei semana haosul?Ca tu, un pamantean, vei intoarce cu susul in jos lumea zeilor?
Ploua apocaliptic peste destinul meu; de’s lacrimi sau stropi, nu-i pot distinge.Unde e soarele?Unde e locul sau care e momentul in care mi-am abandonat inima?Ai plecat cu ele in buzunar, ascunse intr-o palma. Cum sa mai pot trai fara tine?Cum sa mai am taria de a mai voi?
Poate totusi, oamenii dispun de zei, calcandu-i in picioare si nu invers.Poate oamenii nu iubesc, ci doar ranesc.Poate totusi, va cobori din nou vara la fereastra mea.Poate asa ne-a fost scris si poate nu s-a terminat aici.Poate in final vei fii tot tu, sau poate nu.Mai bine nu.Mai bine sa fie altfel.
Poate era mai bine cu tine in infern, decat fara tine in paradis sau poate egoul si instinctul de supravietuire mi-ar fi permis sa rezist oriunde, chiar si in absenta ta. Poate printre atatea indoieli, o certitudine totusi exista; ca te-am iubit, fraiere.